Nu mai vreau să fac asta! Sunteţi nebuni! Încercaţi să ne omorâţi!
Braţe puternice îl traseră pe Mika din apă pe punte. Auzi sunetul făcut de corpul lui pe lemn şi era vag conştient de mişcarea din jurul lui. Încercă să-şi dea jos masca şi îl ajută cineva, apoi luă o gură de aer cald. Văzu faţa unui bărbat.
— Rămâi calm, bine? zise el. Nava-ambulanţă este aici.
Paramedicii vor avea grijă de piciorul tău.
Îşi simţi piciorul tras şi încercă să se ridice pe coate ca să vadă ce îi făceau. Unul dintre paramedici tăia costumul de scufundări, iar celălalt apăsa ceva pe rana lui. Sângele ţâşni printre degetele lui şi îi stropi ochelarii de soare.
— Întinde-te şi încearcă să te relaxezi, zise paramedicul. Nu te uita.
Mika nu voia să se întindă. Nu avea încredere în ei. Dar se simţi prea slăbit pentru a sta ridicat, aşa că se puse pe spate şi îşi întoarse capul în direcţia ţipetelor. Era partenera de joc a lui Ruben, Yee. Era pusă la pământ de doi bărbaţi şi se zbătea ca rechinii din apă, cu
părul ud biciuindu-i faţa.
— Nu mai ţipa, Yee. S-a terminat, zise unul dintre ei, dar ea nu încetă şi se zbătu şi mai tare.
— Ce e cu ea? întrebă Mika.
— S-a speriat foarte rău acolo jos. Ea este cea care a tras în tine. E
în regulă, îi vor da ceva să se calmeze.
Câteva momente mai târziu, Yee tăcu. Mika o privi în timp ce ochii ei se înceţoşară şi se închiseră, apoi corpul ei se relaxă. Fata suspină
ca şi cum s-ar fi scufundat într-o cadă cu apă fierbinte. Mika închise ochii. Simţea durerea peste tot – de la degetele de la picioare până în creştetul capului – străbătându-l în valuri îngrozitoare, măturându-i tot corpul, iar el voia să înceteze.
— Vreau să nu mă mai doară, bolborosi Mika.
— Bine.
Simţi o înţepătură mică în braţ.
— Imaginea mea, şopti el. Cea cu leii, din buzunarul meu.
— Nu-ţi face griji, am găsit-o. O să o păstrăm pentru tine.
O clipă mai târziu, se scufunda şi el, ca şi Yee, într-un întuneric total.
Capitolul 27
Mal Gorman se aplecă în faţă, în scaun. Aproape tot ecranul calculatorului său era umplut de imaginea fratelui lui Ellie într-un pat de spital, dar într-un colţ era imaginea unui bărbat cu care discuta accidentul lui Mika.
— Arată exact ca sora lui, zise Gorman, gânditor. Ce e cu băiatul ăsta? A fost singurul care a refuzat să bea vitaminele şi acum este rănit. Se pare că e o trăsătură de familie să intre în bucluc.
— Şi talentul este o trăsătură de familie, zise bărbatul. Este unul dintre cei mai buni. Ar putea fi exact ceea ce căutăm.
— Serios? Gorman rămase tăcut pentru o clipă, nefiind sigur dacă
erau veşti bune sau rele.
— Măcar ar face bine să nu fie la fel de dificil ca sora lui. Mi-e de-ajuns un singur neastâmpărat.
— Pare mai calm decât Ellie, zise bărbatul. Şi munceşte incredibil de mult; punctajele lui pentru concentrare şi perseverenţă sunt printre cele mai mari din grupul lui. Este totuşi o problemă…
— Care? întrebă Gorman.
— Când i-am scanat memoria, nu am găsit aproape nimic. Era ca şi cum ni se împotrivea chiar dacă nu ştia ce îi facem. Mai mult ca sigur are o voinţă de fier. Cele câteva frânturi de amintiri pe care le-am găsit sunt atât de întunecate încât nu putem să ne dăm seama ce se întâmplă în ele.
— Dă-mi-le mie, ceru Gorman.
— Nu prea are rost, domnule. Nu sunt decât vreo două ore de umbre mişcându-se în întuneric.
— Nu-mi pasă, zise Gorman. Trimite-mi-le.
— Da, domnule, răspunse bărbatul. Ce vreţi să facem în legătură
cu părinţii? Au ţipat încontinuu de când cu accidentul şi vor să-l ia acasă cât se poate de repede. A fost haos; mama ţipa, era sânge pe pereţi – când am dat jos compresa, sângele curgea ca un jet de fântână. Săgeata i-a secţionat artera principală de lângă şold.
— De ce i-aţi lăsat pe părinţi să vadă asta? zise Gorman, nervos.
Ce-a fost în capul vostru?
— Nu am avut de ales, spuse bărbatul, scuzându-se. Băiatul avea
nevoie de sângele tatălui lui; ar fi murit altfel. Desigur că acum nu mai vor să-l lase mai departe în concurs.
— Nu-mi pasă ce vor ei, zise Gorman cu răceală. Găseşte ceva cu care să le închizi gura şi ţine-l pe băiat în concurs. Dacă e aşa bun cum zici, atunci trebuie să participe în ultima etapă. Putem să
