— După cum văd, ai făcut o cameră între turnuri, de unde poţi privi pe deasupra fiordului, până în Suedia, spunea el prin norii de fum.
— Dar bineînţeles, doar a fost ideea Voastră! protesta arhitectul cu modestia proprie subordonaţilor.
— Da, da, da, spuse regele, se aşeză sub cei doisprezece fagi de pe deal şi pufăi, fermecat, în continuare. Cât de mult iubesc această oază verde!
În jurnalele sale, Magdalene redase descrierile tatălui său.
Regele se ducea cu telescopul său lung, regal, sub fagi şi privea pe deasupra fiordului şi a insulei Hven, iar când clădirea fusese terminată, regele îi dăruise telescopul arhitectului casei Kongslund, ca mulţumire pentru eforturile sale. În una din ultimele zile înainte de finalizarea construcţiei, Alteţa Sa Regală se apropiase din spatele trunchiurilor groase de fagi cu marea sa dragoste la subraţ.
— Acesta este castelul despre care ţi-am povestit, Louise, spuse el şi micuţele frunze, ieşite din pipa sa, pârâiau atât de tare, încât faţa de-abia i se mai vedea din fumul gros.
— Cred că a meritat efortul, veni răspunsul ei oarecum criptic. Ea însăşi dăduse un copil spre adopţie, cu ani în urmă, pe care îl născuse în secret în urma unei aventuri cu şambelanul Berling – de unde am tras concluzia că femeile sunt şi au fost întotdeauna cele care transformă activităţile haotice ale bărbaţilor, ţesându-le într-o plasă inteligibilă
pentru toată lumea.
283
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Regele Cetăţean a murit la sfârşitul anului 1863, fără a lăsa un urmaş la tron sau moştenitori; probabil că ştia de mult că acest lucru nu era posibil – nici măcar cu pasionala domnişoară Rasmussen alături de el. Prin urmare, odată cu el a murit şi ultimul descendent al vechii familii regale şi naţiunea a trebuit să găsească un alt rege. Aproape că se poate spune că regatul a adoptat o nouă familie regală, pentru că nu putea fi găsită una proprie.
— Marie!
La uşa mea se auzi un ciocănit.
Am tresărit. Ca de atâtea ori înainte, făcusem din nou legătura între povestea Kongslund şi soluţia ghicitorii mele, fără să ştiu de ce. Acestea erau fantezii absurde.
— Te rog să vii imediat…! mă striga Susanne de pe hol.
M-am ridicat, mi-am luat mâinile de pe vechiul telescop regal şi am deschis uşa.
N-o mai văzusem niciodată pe Susanne Ingemann atât de tensionată ca în acel moment.
Faţa ei frumoasă strălucea, ca şi cum ar fi urcat în fugă pe nişte scări de trei ori mai lungi decât scările de la Kongslund.
Primise vizitele din partea ziarului şi a postului de televiziune cu acelaşi calm aparent, pe care avea să-l afişeze şi Magna a doua zi, fără să le dezvăluie jurnaliştilor nici cea mai mică parte din universul antic, fatidic de la Kongslund.
Chiar dacă aceştia simţiseră ceva în spatele uşilor groase, Susanne Ingemann le închisese bine. Cine suspecta că
secretele importante erau ascunse undeva în vila veche nu se putuse apropia nici măcar un pas în cursul zilelor trecute.
Cu Carl Malle lucrurile stăteau altfel, iar Susanne nu îmi dăduse de ales.
— Acum trebuie să coborî neapărat, spuse cu un şuierat, de parcă regretase chiar înainte să strige.
El stătea în camera din grădină, cu o ceaşcă de ceai Oolong în mână, ceai pe care Magna îl bea cu atât de multă
plăcere şi pe care, acum, îl bea şi Susanne. Porţelanul fin aproape dispăruse în mâna lui mare. De-abia dacă se 284
- ERIK VALEUR -
schimbase în aceşti ani în care fusese unul dintre oaspeţii obişnuiţi ai casei, de Crăciun sau la aniversări. Era bronzat ca întotdeauna şi zâmbetul său avea încă aceeaşi deschidere care convinsese atât de mulţi oameni, de-a lungul timpului, că este un poliţist bun la suflet, cinstit, care dorea să le ofere ajutor şi protecţie şi căruia trădarea şi înşelăciunea îi erau străine.
Susanne şi cu mine ştiam exact cât de greşită era această
impresie.
Se ridică puţin din fotoliu şi înclină capul în direcţia mea.
— Marie Ladegaard. Îţi mulţumesc că îmi dai, în sfârşit, ocazia de a-ţi adresa câteva întrebări.
Nu ştiam dacă începuse conversaţia noastră cu o urmă de ironie.
Susanne se aşeză pe canapeaua care stătea cu spatele la grădină şi la fiord, în timp ce eu am luat loc pe fotoliul din faţa şefului securităţii. Era la câţiva metri distanţă de el, dar cu contact vizual direct.
— Marie, spuse Susanne. Carl ar dori să îţi pună câteva întrebări în legătură cu scrisorile anonime.
— Nu pot spune prea multe în legătură cu acest subiect.
Vocea mea era nepăsătoare şi rostisem declaraţia oficială, pentru mai multă siguranţă, cu un uşor sâsâit.
Carl Malle mă privi îndelung, încruntat. Apoi spuse:
— Marie, Susanne mă ajută să găsesc copiii care, ca adulţi, ar putea… avea de-a face cu acest lucru. Presa a luat-o razna. În acest moment, jurnaliştii miros conspiraţii peste tot. Un astfel de lucru nu poate fi ignorat, pur şi simplu, de minister. Ministrul doreşte să se facă investigaţii în această
privinţă. Desfăcu mâna şi lăsă jos ceaşca de ceai, care ateriză
pe farfurie, cu un zăngănit puternic. Expeditorul a fost suficient de deştept pentru a trimite prostiile astea mai multor persoane care au avut de-a face cu acest loc…
