— Va trebui să mai fac cercetări.
— Dumnezeu ştie.
Acesta a fost ultimul ordin explicit al unui vechi aliat, înainte ca soarta să lovească cu o forţă pe care nimeni nu ar fi crezut-o posibilă.
Carl Malle se ridică, fără alte comentarii, şi părăsi biroul.
279
- AL ŞAPTELEA COPIL -
PARTEA a III-a
EVA
280
- ERIK VALEUR -
16
SKODSBORGUL REGAL
12 MAI 2008
Kongslund a fost construit în lunile în care a fost adoptată
Constituţia, ceea ce, fără inspiraţia unui rege iubit de întregulpopor, nu ar fi fost posibil. Aşa spunea legenda.
Şi cum câţiva ani mai târziu seriile de domnişoare hotărâtede la Protecţia copilului din Copenhaga porniseră în căutareaunui cămin pentru copiii nedoriţi ai danezilor – ce alt loc ar fi fost mai potrivit decât locul favorit al Regelui Cetăţean?
Niciunul! Regele însuşi era fiul unei mame frivole,iresponsabile – de care fusese separat, copil fiind, şi ca adult avusese o amantă din popor, pe care o făcuse soţia lui nelegitimă şi gusta din plăcerile vieţii de zi cu zi; după aceea se ridicase la ceruri, fără un moştenitor, astfel că ramura sa din arborele familiei regale era la fel de moartă ca şi crapii din lacul grădinii zoologice, în care îi plăcea atât de mult să
pescuiască.
Oh, da. Iubise Kongslund.
Constituţia, pe de altă parte, o semnase destul de absent –
între două reprize de pescuit.
Probabil că scăpasem ceva din vedere, m-am gândit atunci când ministerul intensifică vânătoarea autorului scrisorii anonime.
Trebuie să se fi întâmplat ceva decisiv când încă eram destul de mică; ceva ce nu observasem şi care fusese gestionat atât de discret, încât după aceea nu am putut găsi nicio urmă.
Am parcurs din nou cu atenţie documentele care ar fi putut aduce, poate lumina în întuneric.
În lunile de după apariţia mea, în Camera sugarilor fuseseră aduse opt paturi din lemn vopsit, mici, albe – patru 281
- AL ŞAPTELEA COPIL -
pe peretele de nord şi patru pe peretele de sud. Atât ştiam.
Când camera se umpluse, atârnaseră opt biberoane pe un suport de sub tavan, iar asistenta de noapte putea lăsa sticlele jos, până la copii, prin intermediul unui sistem sofisticat cu cabluri, care puteau bea fără a exista pericolul de a scăpa biberoanele din mână. Magna negase întotdeauna în faţa presei existenţa acestui stativ cu biberoane, susţinând că am văzut fantome.
— Mica mea Inger Marie, iar crezi că trompele elefanţilor sunt fire! îmi spunea cu un zâmbet – dar vocea o trăda.
Nu îşi dăduse seama că micuţii din Camera sugarilor îşi împărtăşeau secretele, dinainte ca adulţii să considere că
acest lucru este posibil.
M-am întors înapoi în primul meu an petrecut în vechiul conac, în timp ce căutam semnele care – şi eram foarte sigură – trebuie să fi fost lăsate în urmă.
Bunicul Magdalenei tocmai terminase fundaţia, când s-a petrecut un eveniment pe care nu avea să-l mai uite tot restul vieţii. În partea de sus a dealului de deasupra şantierului se afla punctul de observaţie preferat al regelui, atunci când se afla în reşedinţa de vară din apropierea Palatului Skodsborg. La jumătatea lunii martie 1848, acesta se împiedicase de o rădăcină de copac şi alunecase pe fund până la baza dealului, în şantier, unde se proptise în singura buturugă care nu fusese încă scoasă din pământ.
Din întâmplare, constructorul speriat se afla la poalele versantului şi a observat căderea regelui. Alergă îngrozit să-l ajute şi făcu o plecăciune. Regele deschise ochii şi îşi pironi privirea pe fundaţia proaspăt turnată a imensei vile. Prin acest accident plin de noroc, soarta colinei a fost pecetluită.
Vila Kongslund a fost construită în aceleaşi luni în care fusese scrisă Constituţia statului Danemarca. În timpul verii în care monarhia absolută făcea loc unei constituţii, se spune că regele s-a ocupat mult mai intens de construcţia vilei din fiord decât de elaborarea complicată a textului constituţional. Întotdeauna îşi croia drumul prin pădure 282
- ERIK VALEUR -
gâfâind uşor, atunci când reuşea să evadeze din viaţa rigidă
de la palat şi de la şedinţele plictisitoare în timpul cărora prefera să doarmă. Pe şantier îi saluta fericit pe meşteri.
— Ce loc fantastic – ce fagi puternici! îl auzea bunicul Magdalenei strigând, în timp ce trăgea din pipă atât de tare, încât vârfurile mustăţii sale regale se pârleau din cauza căldurii.
Când tutunul se consuma, uneori îi venea ideea să umple pipa cu tot felul de frunze şi să le transforme într-un fum negru albăstrui.
