Ministrul de stat se uita nedumerit la încurcătura de pe terasă. La câţiva metri distanţă se afla Peter Trøst, care îngheţase într-un moment de confuzie, pentru că nu-şi putea vedea cameramanul şi nu ştia ce se întâmplă.
— Afară cu voi, afară cu voi, imediat…!
Comenzile lui Carl Malle sunau precum cele ale unui ofiţer de poliţie în timpul unei lupte de stradă.
Din Camera sugarilor se auzea un plâns puternic de copil, iar perdelele albe de la uşa terasei fluturau în vânt.
Peter Trøst se duse în faţa lui Carl Malle.
— Va fi nevoie de luni întregi pentru ca cei mici să-şi revină din acest şoc, spuse el, puţin deplasat pentru situaţia bizară.
Cu toate acestea, şeful securităţii făcu un pas înapoi, un semnal care fusese înţeles şi de femei, şi de ministru, deoarece în clipa următoare dispărură toţi patru în Camera sugarilor. Orla Berntsen rămase în urmă, deşi s-ar fi dus cu plăcere cu ei, dar în schimb fusese nevoit să urmeze o instrucţiune pe care nimeni nu o auzise.
Peter Trøst îi puse mâna pe braţ.
— Ce se întâmplă de fapt, aici, Berntsen, de ce nu îi putem fotografia pe sărbătorită şi pe ministru?
Şeful de personal nu răspunse. Vrăjitorul stătea cu gâtul întins, în spatele umărului său stâng.
— De ce publicul nu trebuie să îi vadă împreună…?
Protejatul ministrului îl fixă pe omul de televiziune. Ochii îi scăpărau în spatele ochelarilor mari.
— Ce s-a întâmplat cu scrisoarea anonimă? Poliţia ştie ceva despre asta…?
Knud Tåsing se aşezase lângă Trøst.
318
- ERIK VALEUR -
Orla Berntsen se uită la vechiul său duşman de moarte şi pufni.
— Am înregistrat discursul ministrului pe bandă – dar nu l-am înţeles, admit asta. Îmi puteţi spune despre ce era vorba? Aţi lucrat şi dumneavoastră la text?
Orla Berntsen pufni din nou. Rămăsese blocat în faţa celor doi duşmani ai săi şi i-ar fi plăcut să se evapore de acolo.
— Ce încearcă să ascundă ministrul şi sărbătorita? întrebă
Knud Tåsing.
Şeful de personal pufni acum pentru a treia oară.
— Ce este cu această discuţie despre… dor?
— De unde să ştiu eu asta?
Orla Berntsen se dădu cu un pas înapoi. Acum, în sfârşit, păru că Vrăjitorul îşi vine în fire. Se băgă între Orla şi cei doi jurnalişti şi îl trase pe şeful său în direcţia uşilor duble, pe jumătate deschise.
— Cineva de aici, din Kongslund, încă are schelete în dulap! strigă Knud un pic teatral. O să aflăm noi despre ce este vorba!
Ieşise pentru o clipă din rolul său de reporter obiectiv şi acum suna ca un detectiv particular, i se păru lui Peter Trøst.
Nils Jensen încă stătea pe scări. Loviturile fostului poliţist mai mult îl şocaseră decât îl răniseră.
Ca la grădiniţă, se gândi Peter Trøst, confirmat de Vrăjitor, care exclamă:
— Nu am putea să ne comportăm ca nişte oameni adulţi?
În acest moment, toate camerele erau pe ultimul rămas din această confruntare dramatică. Cei trei oameni de presă
îşi dădură seama prea târziu ce impact vor avea aceste imagini pe prima pagină a ziarelor de a doua zi.
Evident că se declanşă un scandal serios.
Companiile concurente de mass-media se bucuraseră şi, desigur, toate băteau moneda pe tenta misterioasă a evenimentului. Nimeni nu putea spune cu exactitate de unde 319
- AL ŞAPTELEA COPIL -
izbucniseră turbulenţele de pe terasă, pentru că atacul fostului poliţist îi luase complet prin surprindere.
— Subiectul este închis o dată pentru totdeauna, spuse şeful lui Knud Tåsing în şedinţa redacţiei, în timp ce toţi jurnaliştii prezenţi dădeau din cap în acelaşi timp, pentru a demonstra acordul cu şeful lor.
Niciunul dintre cei prezenţi, nici măcar Nils Jensen, nu luase în considerare posibilitatea că l-ar putea denunţa pe fostul poliţist.
În „Trabuc”, Profesorul scrâşnea din dinţi.
— Renunţă la Kongslund… renunţă la Kongslund, dragul meu Trøst! O intervenţie atât de subiectivă nu este acceptabilă din punct de vedere jurnalistic – dar ştiţi asta deja. Râsul său răsunător se auzea până în Al nouălea cer şi în grădina paradisului, şi chiar şi în biroul de jos al psihologului de la etajul şase. Toţi trebuiau să ştie că sabia lui Zalmoxis care atârna deasupra postului Channel DK se
