Nu râse nimeni la gluma lui.
— Şi acum ajungem la ceea ce este cu adevărat interesant: Agnes Olsen îşi aminteşte această zi în cele mai mici detalii.
Îşi aduce aminte ca şi astăzi că, în acea dimineaţă, era convinsă că a găsit un băieţel. Am întrebat-o de ce, atunci, în 322
- ERIK VALEUR -
toate celelalte ziare băiatul devenise fetiţă? Nu a fost în stare să explice. Când stătea afară, pe scări, aceasta fusese prima ei impresie şi asta le-a spus şi ziariştilor. În acea zi erau cu toţii extrem de agitaţi.
Nils Jensen se uită de la colegul lui la Peter Trøst şi înapoi.
Apoi formulă întrebarea care stătea pe limba celorlalţi doi:
— Şi dacă…?
Knud Tåsing scoase un Prince verde pe etuiul său din argint. Numai Nils ştia că în partea de jos a acestuia era gravată data căsătoriei lui Tåsing. 8.8.88. La un an după
scandalul care însemnase sfârşitul carierei sale, el era din nou divorţat.
Jurnalistul îşi aprinse ţigara.
— Ce vrei să spui cu… şi dacă?
Peter Trøst luă cuvântul:
— Ne-ai chemat aici pentru a ne anunţa că vrei să
continui, pentru că ai găsit ceva nou, iar singurul tău indiciu este o mică bănuială că acel copil găsit acum patruzeci şi cinci de ani este un băiat şi nu o fată… El răspândi cu mâna norii de fum făcuţi de Knud. Ce este atât de important în asta?
— Aţi uitat, probabil… spuse Knud Tåsing… Că John Bjergstrand este băiat.
323
- AL ŞAPTELEA COPIL -
19
MOARTEA
18 MAI 2008
La etajul superior al vilei stă mama mea adoptivă, ca deobicei, aplecată conştiincios peste documente şi registre. Dincând în când, ea trage sertarul de sus al cufărului frumos dinlemn de trandafir, cu aplicaţii din bronz, pentru a scoatejurnalul Kongslund şi a scrie ceva în el. Acesta este gros cabraţul unui luptător şi legat în piele de culoare verde-închis. Laîntrebarea pusă din curiozitatea mea de copil, ce carte esteaceea, ea răspunsese fără ezitare:
— Acesta este jurnalul meu de bord, Marie. Fără el, nu îmipot ţine nava pe traiectorie!
Conţinutul jurnalului de bord păstrează un mister pe care arvrea să-l ia în mormânt, cu orice preţ. Şi nici cea mai marecuriozitate încăpăţânată, proprie unui copil găsit, nu vadeschide cufărul vreodată ca să înţeleagă ce cuprinde. Deaceea era făcut atât de solid şi, în plus, prevăzut cu un sistemde închidere care nu putea fi deschis nici cu cea mai marerăbdare. Încercările mele eşuaseră de fiecare dată.
Este posibil să fi văzut zgârieturile fine din lemnul detrandafir şi trăsese propriile concluzii… care o îngrijoraseră
puţin.
Martha Louise Magnolia Ladegaard muri la două zile după
ultima ei aniversare.
Întreaga naţiune fusese şocată, doar cu două zile în urmă
apăruse atât de vie şi de serioasă pe toate ecranele.
Ceremonia făcuse ca acuzaţiile dure aduse săptămâna trecută să fie un pic uitate şi, din nou, mama mea adoptivă
fusese lăudată ca femeia care îi ajutase pe mii de copii din Danemarca să facă primii paşi în viaţă şi îi plasase, cu părinţi plini de recunoştinţă, în gospodării daneze sigure.
324
- ERIK VALEUR -
Magdalene îmi spusese odată:
— Celorlalţi le-a dat drumul în viaţă – dar pe tine a vrut să
te păstreze numai pentru ea. Şi apoi adăugă cu un sâsâit accentuat: Furia, Marie. Furia. Trebuie să te fereşti de furie!
Înainte de a-i putea cere vreo explicaţie, dispăruse înapoi în umbre, lăsând în urmă numai mirosul slab de pământ şi de tutun de pipă în spaţiul meu pământesc.
Moartea neaşteptată şi violentă a Magnei aduse afacerea Kongslund în atenţia poliţiei.
Până acum, funcţionarii de rang înalt zâmbiseră uşor şi ridicaseră din umeri în spatele uşilor închise ale birourilor.
