Carl Malle se întoarse spre Orla.
— Da… cine? Cine a răscolit prin arhiva de la Protecţia copilului şi a răspândit documentele prin toată lumea, de nu se mai ştie unde încep şi unde se termină?
Orla Berntsen nu răspunse.
351
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Poate Severin – sau chiar tu, în căutarea trecutului…
Carl lăsă acuzaţia să acţioneze pentru un moment. La Autoritatea Tutelară nu ştie nimeni nimic. Dar toate casetele din arhivă au fost deschise şi unele documente lipsesc.
Acolo, într-adevăr, domneşte cea mai mare dezordine.
Orla spuse de la fereastră:
— Eu nu am fost.
— Atunci ar fi putut fi Severin sau Trøst – sau Marie.
Carl Malle era vizibil supărat. Cineva îl întrecuse la linia de sosire şi găsise materialul înaintea lui, material care îl putea duce la John Bjergstrand. Carl Malle nu era obişnuit să
piardă.
— Nu este din ce în ce mai clar că cineva din partid va plăti oalele sparte? întrebă Orla Berntsen. Poate ar trebui să
ne concentrăm mai mult? Ce importanţă are că cineva a cotrobăit prin vechile cutii de arhivă?
— Chiar nu ai înţeles nimic, spuse Carl Malle şi îl fixă cu privirea pe bărbatul pe care îl ajutase în timpul copilăriei sale mizerabile din cartierul de case terasate din Søborg. Nu înţelegi, de fapt, că acest băiat este cheia a tot ceea ce s-a întâmplat acolo…
— Ceea ce spui… este ridicol…
Ministrul se ridică din tronul său strălucitor din lemn de mahon şi de mesteacăn.
Faţa îi era roşie-violetă, de parcă era o bucată tăiată din curcubeul de afară din curte.
— Dar expeditorul anonim ţi-a trimis scrisoarea dintr-un motiv foarte precis, spuse Carl Malle, îndreptat încă spre Orla. Ai păstrat documente vechi sau altceva de la Kongslund?
— Eu nu, dar poate mama mea…
— Mama ta adoptivă a murit, îl întrerupse ministrul, brutal, pe şeful său de personal. Spusese mama adoptivă.
— Mama mea adoptivă? întrebă Orla.
— Mama ta, am vrut să spun.
352
- ERIK VALEUR -
— Acum este casa ta, spuse Carl Malle. Poate găseşti în documentele ei ceva ce ne-ar putea ajuta în continuare.
Orla Berntsen se albise la faţă şi pufni de două ori înainte de a răspunde.
— Nu prea cred, spuse. Casa este foarte mică, dacă ar fi existat ceva acolo, aş fi găsit deja.
— Totuşi, mai caută o dată.
Fostul şef de poliţie ştia foarte clar modul în care Orla trăia în casa goală – nu mai avea nicio piesă de mobilier şi locuia acolo numai până se finaliza divorţul său şi ştia cum avea să continue după aceea.
— Da, mai caută o dată prin casă, cât se poate de repede.
Ministrul arătă spre uşă. Poate găseşti ceva ce până acum ai trecut cu vederea.
Audienţa se terminase, iar Orla îi părăsi pe cei doi bărbaţi cu o sfidare evidentă.
Numai după ce ministrul şi expertul său în securitate rămaseră singuri, veni întrebarea:
— Dacă aş şti, cine…?
Carl Malle nu răspunse.
— Cine a fost… cine este John Bjergstrand?
— Există un lucru pe care l-am putea face… Trebuie să o abordăm pe persoana care a fost întotdeauna cea mai apropiată de Magna, poate că ea este singura care ştie ceva, care ne poate ajuta.
— Marie?
