Malle lăsă capul jos.
— Întotdeauna îmi dă o senzaţie neplăcută. Această mică
vrăjitoare, fragilă, cu toate citatele ei ciudate din jurnalul prietenei ei spastice.
— Dar la care tu ai apelat cu plăcere la aniversare.
— Nu cred că Marie avea vreo idee că mama ei adoptivă
făcuse o copie după jurnal.
— Poate că Magna era geloasă pe ea, în realitate.
Ministrul nu reacţionă. Era cufundat în propriile sale gânduri.
353
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Ceea ce se poate să fi conţinut acel pachet… O fi fost, probabil, registrul ei… acest jurnal?
— Da, spuse Malle. Cred că da. Cred că Magna i-a trimis, în cele din urmă, mamei, registrul cu toate informaţiile – şi, prin urmare, toate informaţiile despre noi şi despre copil.
Trebuie să fi ştiut exact unde trebuia să trimită acest pachet.
— Trebuie să îl găsim…!
— Am trimis doi oameni în Australia. Încă nu am găsit-o, dar o vom face. Vom câştiga această cursă.
— Trebuie.
— Desigur, trebuie să fie foarte discreţi – dar dacă această
femeie încă există, o vom găsi. Dar mai este ceva…
— Da?
Ministrul de stat îl privi pe Malle expectativ.
— Acest comisar pensionat, care a raportat organelor de anchetă… Ţi-am spus despre el…?
— Da, voiai să îl găseşti.
— Nu, voiam să ştiu de ce a sunat. Pe vremuri nu mă
înţelegeam foarte bine cu el, de aceea nu vreau un contact direct. Dar există o problemă.
— În ce fel? întrebă ministrul.
— Este un poliţist foarte bun. Aşa cum am mai spus, cu ani în urmă a găsit un cadavru. O femeie pe plajă, nu departe de Bellevue… şi Kongslund. Nu a renunţat la caz nici până în ziua de azi. Nu au aflat dacă a fost accident… sau crimă.
— Un accident?
— Da, poate că, pur şi simplu, a fost o cădere nefericită.
Moarta nu a mai putut povesti. Au existat câteva circumstanţe, care l-au transformat într-un… caz foarte încurcat. Carl Malle ezită. Nu avea niciun fel de acte la ea. Şi nu au aflat nici măcar cine era.
— Dar nu este nimic ieşit din comun. Poate o turistă în trecere. Sau o sinucigaşă care nu îşi dorea să fie identificată.
— Au găsit-o acolo, pe plajă, dar au descoperit anumite lucruri, spuse Carl Malle, fără a fi distras, şi continuă: Şi 354
- ERIK VALEUR -
aceste fapte au fost cele care l-au alarmat pe comisar. El a trimis lista dovezilor găsite la FBI şi le-a cerut ajutorul, dar totul se întâmpla în zilele de după atacul terorist din septembrie 2001 – în plus, FBI-ul nu avea posibilitatea de a interpreta aceste semne corect, în cazul în care chiar sugerau ceva.
— Nu mai vorbi codificat, Carl… Ce fel de semne?
— Lângă cadavru se afla o carte cu o veche poveste science-fiction. Şi o creangă, care probabil fusese tăiată
dintr-un copac şi adusă pe plajă. În plus, mai era acolo o bucată de funie şi – cu siguranţă cel mai ciudat lucru – un canar cu gâtul rupt. Femeia se lovise, în cădere, de o piatră, singura piatră de pe toată plaja. Unul din ochii ei fusese complet distrus.
— Şi?
— Mă gândesc… că ar putea fi, că există ceva ce ar trebui să înţeleg… Doar că nu sunt sigur. Carl Malle se opri şi privi spre tavan, de parcă ar fi putut primi ajutor de acolo.
Ministrul se lăsă pe spate în scaunul antic, creat de fraţii dulgheri Andreas şi Severin Jensen.
— Trebuie să ai abilităţi speciale pentru a-ţi înţelege logica, Cari. Au existat mai multe astfel de cazuri…?
