Mă privea cu gura căscată. Oglinda ne privea sarcastică pe amândoi.
— Da, a fost adoptat – dar nu ştie. În schimb, eu ştiu de mult timp, am spus.
— Dar de ce…? întrebă el.
Nu am răspuns.
— Atunci le-aţi scris tuturor pentru că doriţi să ştiţi cine este John Bjergstrand – sau ce s-a întâmplat cu el?
Magdalene îl privea din ascunzătoarea din sufletul meu, dar tăcea.
— Dar nu ştiţi deja?
Am tăcut.
O lungă perioadă de timp rămase cu ochii pe jumătate închişi, apoi spuse:
— Am găsit-o pe mama băiatului sau, mai bine spus, ştiu cine l-a adus pe lume.
Acum eu am fost cea care s-a aplecat.
— Cine este? am întrebat anume la timpul prezent.
— A fost o femeie foarte interesantă, spuse el şi îşi scoase al treilea demon din geantă: un blocnotes cu pagini pline de scris, pe care mi l-a înmânat. Dar scrisul său de mână era atât de ilizibil, încât nu l-am putut descifra.
— Când
am
început
să
analizez
scrisoarea
dumneavoastră… pentru Nils… aveam numai numele şi cred că a fost una dintre cele mai complicate investigaţii din viaţa mea: Cine era acest băiat? Cine a trimis informaţiile anonime şi de ce? Primul meu pas a fost să fac o incursiune în trecut şi am avut noroc. Foarte mult noroc. Numele era rar şi, de fapt, apărea într-una din cărţile de telefon de la jumătatea 345
- AL ŞAPTELEA COPIL -
anilor cincizeci. Numele îi aparţinea unei femei care, în acel moment, locuia în Istedgade în Vesterbro. O chema Ellen Bjergstrand.
Se opri pentru o clipă.
Scurta pauză era aproape de nesuportat. De fapt, el avea în mână câteva dintre piesele de puzzle pe care le căutasem atât de mult timp.
— Această femeie putea fi o rudă a misteriosului John dar cercetările făcute de mine în diferite comunităţi sau printre locuitorii vechi ai cartierului nu au fost încununate de succes. În cele din urmă, am fost atât de disperat încât m-am dus la Biblioteca Regală şi m-am uitat prin toate ziarele locale de la momentul respectiv. Ca de atâtea ori înainte, lectura stăruitoare te duce la atingerea obiectivului. Dintr-odată, numele apăru acolo şi asta nu era atât de surprinzător cât faptul că Ellen Bjergstrand a fost ucisă în 1959 în apartamentul ei din Vesterbro. Şi nu de oricine, ci de propria ei fiică – şi această fiică se numea… mă privi, Eva Bjergstrand.
Am privit podeaua în tăcere şi umărul meu strâmb îmi ascundea faţa. Apoi mi-am dat seama de singura întrebare logică, pe care cu siguranţă o aştepta de mult:
— Şi ce s-a întâmplat cu fata? Cu Eva Bjergstrand?
— Nu scria nimic despre asta în ziare. Dar am găsit-o, oricum. Mai târziu. La acea vreme, femeile tinere care erau condamnate pentru infracţiuni grave erau duse la închisoarea Horserød din insula Zealand, deci am scotocit prin documentele deţinuţilor. Am trecut prin toate rapoartele anuale şi dosare şi am descoperit că ajunsese la Horserød exact în 1960. În arhivele de asistenţă socială am găsit, în sfârşit, o altă pistă care era, totuşi, atât de vagă, încât aş fi trecut-o cu vederea, cu siguranţă, dacă nu ar fi fost… ezită
timp de câteva secunde, în timp ce zâmbea satisfăcut, cu gura până la urechi… Această unică propoziţie.
346
- ERIK VALEUR -
Trebuia să mă lupt pentru a nu-mi manifesta curiozitatea.
Mă enerva peste măsură că nu îşi ţinea în frâu nici măcar un pic mândria vânătorului care îşi urmărea prada.
— În luna mai a anului 1961, o tânără pe nume Eva Bjergstrand a fost graţiată şi eliberată din închisoarea Horserød – probabil fără ca publicul să fi aflat vreodată
despre ea. Şi apoi… a dispărut.
Umărul meu se lăsase şi mai jos.
— Dar de ce…? întrebă el. De ce această fată a fost graţiată dintr-odată?
Nu am spus nimic.
— Pentru că era însărcinată. Rezultatul testului ei de sarcină se afla încă în dosarele din arhivă. Şi oamenii vigilenţi comit greşeli. Investigaţia a fost efectuată în Rigshospital. Eva Bjergstrand a fost condamnată pentru crimă în 1959, la numai cincisprezece ani. Şi a dat naştere unui copil în secţia B a maternităţii din Rigshospital… cel mai probabil în primăvara anului 1961… Avea şaptesprezece ani.
Eram impresionată. Aflase în numai câteva zile la fel de multe câte reuşisem eu să aflu în toţi aceşti ani.
