interesul, după ce Søren Severin Nielsen reuşise să amâne deportarea printr-o serie de subtilităţi legale. Dar ultima sa acţiune în justiţie fusese respinsă, după care ministerul răspunsese rapid şi sigur, iar băiatul trebuia să plece la Kastrup, pentru ca acolo să fie urcat în primul avion spre Calcutta, de unde, escortat de patru poliţişti danezi masivi, trebuia să fie dus la Colombo, capitala statului Sri Lanka.
Ministrul de stat se impusese din nou, trăsese o concluzie apreciativă
un
analist
politic.
Almind-Enevold
îşi
demonstrase încă o dată patriotismul care îşi avea ca 391
- AL ŞAPTELEA COPIL -
punctul de plecare în salvarea eroică a evreilor danezi din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi care acum îl făcea să expulzeze toţi străinii fără permis de şedere pentru Danemarca, indiferent de vârstă. Mai mult decât atât, o sursă confidenţială din cadrul ministerului pretindea că
băiatul nu era decât vârful de lance al unui nou val de imigranţi, în spatele căruia se afla o reţea extinsă, care ar fi trebuit să aducă în ţară mii de tamili.
În cadrul ştirilor de pe Channel DK, soarta băiatul nu era prezentată extensiv, căci spaţiul de emisie era rezervat unor evenimente mai importante, cum ar fi cele două road-show-uri din cele două mari oraşe ale ţării. O serie de întâlniri de înalt nivel, pline de inspiraţie, erau menite să restabilească
poziţia de lider a postului, pe o piaţă în continuă schimbare.
Începuseră cu un show exploziv în ziua de vineri în Århus, urmat de un show şi mai mare în ziua de duminică, în Copenhaga.
În Århus, şeful departamentului de ştiri şi divertisment, Peter Trøst, le oferise miilor de spectatori o mostră din programul viitor, pe când cei şapte lei prezenţi din departamentul de creaţie stăteau umăr la umăr în ultimul rând şi urmăreau reacţia maselor. Subiectul cel mai controversat al serii fusese lansat când atmosfera din public le era cel mai binevoitoare, iar realizatorii de programe urmăreau, salivând, cum rula trailerul show-ului, cu provocatorul Apel pentru reintroducerea pedepsei cu moartea în Danemarca, pe ecranul imens. Previzualizarea era presărată cu exemple de pedofilie, atacuri teroriste şi crime în serie, pentru a oferi argumente pentru Pedeapsa capitală –
în timp ce carele de emisie stăteau cu răcitoarele unul lângă
altul, pentru a transmite fiecare cuvinţel în eterul danez. La premiera spectacolului, publicul trebuia să aibă, apoi, posibilitatea de a pune în scenă procese fictive cu privire la infractorii reali selectaţi şi cu toţii aşteptau ca aceste procese să fie semnificativ mai dure şi mai consistente decât jurisprudenţa blândă a sistemului juridic danez. În timp ce 392
- ERIK VALEUR -
imaginile dramatice ale atacurilor cu dispozitive incendiare asupra ambasadelor daneze din Siria şi Arabia Saudită, după
publicarea caricaturilor cu Mohammed, se derulau pe ecranele imense, Peter Trøst strigase:
— Viitorul nu este gratuit! Trebuie să luptăm împreună
pentru viitor!
Aşa cum şi postul aflat în dificultate lupta pentru publicul său.
În culise avuseseră loc apoi toasturi, deşi Peter nu era deloc de acord cu acest proiect şi cu rolul său în cadrul proiectului.
Starea sa proastă de spirit se îmbunătăţise abia când se întâlnise cu Asger Christoffersen în parcare, aşa cum stabiliseră. Bărbatul înalt, sfrijit, stătea nesigur şi cu părul nepieptănat între toate carele de emisie. Se salutară cu o strângere de mână şi Peter urcă servieta roşie, uşor ponosită, a astronomului în Bedford, înainte să se ducă în port.
Între cei doi domnea o tăcere apăsătoare, până când Christoffersen îşi potrivi ochelarii şi spuse:
— Bine, putem merge până la Lună şi înapoi.
— La Lună?
— Da, nu înţelegi simbolistica?
Peter clătină din cap.
— Tu eşti Tintin, iar eu… profesorul morocănos râse ca un copil… Sunt profesorul Turnesol.
De fapt, arăta un pic ca personajul comic împrăştiat din benzile desenate. Peter simţi o uşurare bruscă, spre uimirea lui – ca şi cum întâlnirea cu Asger Christoffersen ar fi fost stabilită cu mulţi ani înainte.
Pe feribot rămăseseră în spatele geamurilor fumurii, în timp ce restul echipelor de televiziune plecaseră la vânătoare după bere şi ceva de mâncare.
Asger Christoffersen se lăsă pe spate în scaunul moale şi apoi spuse:
393
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— De copil am fost mic şi slab, dar la un moment dat m-am lungit brusc, de parcă mă uda cineva la rădăcină – şi mai repede decât oricine altcineva!
Peter zâmbi.
— În anul întâi la Universitatea din Århus, fizicianul american Alan Guth tocmai descifra mecanismul de formare a Universului – acea epocă inflaţionistă, în care toată
materia, din care suntem formaţi şi noi, a fost aruncată cu o forţă de neimaginat în spaţiu. Ştii ce a scris apoi în caietul său? O descoperire uimitoare!
