— Nu am nicio idee ce ascundea mama mea, de fapt, sub iluzia unei vieţi fericite de familie, spuse ea. Problema mamelor este că îşi doresc prea mult ca fiii şi fiicele lor să le semene… bucăţică tăiată. De aceea, ele ar trebui să ne ajute cu plăcere să facem totul mai bine şi să evităm greşelile pe care le-au comis chiar ele. Josefine şi-ar fi dorit să fiu ca ea.
Pur şi simplu nu voia să admită că adusese o străină în casa ei.
Nu eram de acord cu ea, având o altă explicaţie, care mi se părea mult mai evidentă.
— Poate că, pur şi simplu, era dezamăgită sau furioasă
pentru că le-ai dat drumul canarilor ei, am spus. Până la urmă, pentru ea păsările erau totul.
Susanne îşi aşeză două degete pe buzele arcuite. Era extraordinar de frumoasă. Nu este de mirare că cei mai mulţi bărbaţi se purtau, în prezenţa ei, ca nişte băieţi timizi – şi că
eu însămi o iubeam.
— Dar, Marie, spuse ea după un timp, liniştită şi cu o privire amuzată, de parcă aş fi spus ceva nepotrivit. Înclină
capul, de parcă ar fi vrut să-i imite pe cei doisprezece canari 425
- AL ŞAPTELEA COPIL -
„evadaţi”. Ai înţeles greşit, Marie. Nu am fost eu… Chiar ai crezut asta?
Râse şi totul în jurul ei începu să strălucească, chiar şi oglinda fu orbită pentru o clipă şi razele sale se reflectară
atât de banal, de parcă ar fi fost o fereastră obişnuită.
Am căzut pe patul meu, mai strâmbă şi mai întunecată
decât de obicei, nemişcată.
— Marie… ascultă, nu eu le-am dat drumul păsărilor!
Râse din nou, mai tare, apoi deveni brusc serioasă.
Şi ea ştia asta, cu siguranţă.
Nu puteam răspunde.
— Chiar ai crezut asta? Atunci crezi şi că eu mi-am distrus bicicleta, corect? Ceilalţi s-au gândit că ar fi fost Samanda.
Dar nu a fost ea.
Dintr-odată am putut înţelege furia unui copil din peninsulă – şi această revelaţie mi-a tras pământul de sub picioare.
— Am urât-o cu adevărat, Marie, recunosc asta. Nu îţi poţi imagina cât de mult poţi uri pe cineva, atunci când te simţi…
aşa… ca un rahat… care îi dezgustă pe toţi. Ridică din umeri şi continuă pe un ton surprinzător de blând: Bineînţeles că
nu puteam merge mai departe atât de uşor. Până la urmă, Samanda nu avea nicio vină. Dar pe atunci îmi era indiferent. Nu îi duceam dorul, pentru că o uram atât de mult. Dar poate că… şi eu ştiam exact ce fac… Ridică din nou din umeri. Şi apoi a murit.
În acea secundă, am avut sentimentul straniu că în camera mea se mai afla o persoană. Întotdeauna am avut o înclinaţie pentru melodramă. Dar acolo nu era decât Susanne, iar ea stătea nemişcată în faţa mea. Poate că era plecată, exact ca Anton. M-am gândit la descrierea feţei pe care ea, atunci când era mică, o văzuse în adâncurile lacului din Våghoj. Fusese într-adevăr un vis? M-a cuprins frigul.
Vocea ei m-a adus înapoi:
— Marie, tu ţi-ai petrecut toată viaţa într-un loc în care totul era condamnat la armonie. În cea mai frumoasă casă, 426
- ERIK VALEUR -
aproape de apă, sub cei doisprezece fagi, în cel mai renumit orfelinat din ţară. Nu îţi poţi imagina cât de mult poate cineva să urască… încât să fie dispus şi la crimă. Şi, uneori, chiar să ajungi atât de departe.
Am privit din nou la oglindă, pentru a lua contact cu fiinţa care se afla în ea, în a cărei existenţă credeam cu tărie. Dar sticla era tot neagră.
— Tu ce crezi, cine a deschis uşa volierei?
Susanne înclină capul şi un zâmbet subtil îi apăru pe buze.
— Cine crezi tu că a făcut asta, Marie? Dacă nu ştii asta, nu ştii nimic.
Nu i-am răspuns la întrebare. Poate că există lucruri pe care, adânc în interiorul tău, nu vrei să le înţelegi.
— Asta trebuie s-o afli tu singură, Marie, spuse ea.
Eu tăceam în continuare.
— Numai atunci când vei înţelege asta vei înţelege totul.
Mai târziu în acea noapte, după ce am stins lumina şi ne-am dus să ne odihnim, i-am auzit vocea în întuneric. Nu cred că observase că am plâns din cauză că înţelesesem, instinctiv, că în acea noapte ridicasem o barieră între noi, dar încă nu ştiam de ce.
— În timp ce cântam psalmii în biserica din dealul peninsulei, pastorul predica despre viaţa veşnică şi mama Samandei plângea fără încetare, eu am hotărât să încep căutarea părinţilor mei naturali, a spus.
