— La Rigshospital.
— Ştiu numai că m-am născut în ziua în care Gagarin a zburat în spaţiul cosmic – primul.
— Părinţii nu ne spun întotdeauna totul, răspunse ea precoce, iar el şi-ar fi dorit să întindă mâna şi să-i mângâie părul.
În sufrageria din Århus, Kristine se ridică din scaun şi se apucă de frunte, de parcă ar fi vrut să înlăture o durere de cap bruscă şi spuse:
— Nu mă simt confortabil să ştiu ca doamna Ingemann Jorgensen i-a cerut fiicei sale să îl viziteze pe Asger.
— Dar am vorbit despre asta… niciunul din ei nu ştie nimic despre trecutul său.
448
- ERIK VALEUR -
— Va trebui să îi spunem în curând. Toţi medicii ştiu.
— Dar i-am promis doamnei Ingemann că păstrăm secretul.
— Poate că, în realitate, îşi doreşte ca adevărul să iasă la iveală.
— De ce ar vrea asta?
— Trebuie să îi spunem… Kristine clătină din cap. Înainte să o facă doctorii. Şi apoi…
În privirea ei se citea teama.
— Bine, atunci îi voi spune eu, rosti el şi se ridică.
În noaptea aceea făcuseră dragoste cu o pasiune feroce, aşa cum nu mai făcuseră din primele zile de facultate.
Fusese aproape ca o fericire nou găsită care, spre deosebire de timpurile în care visau, fără speranţă, ca Kristine să
rămână însărcinată, nu îi mai deranja. De parcă, dintr-odată, se desfăcuse un nod din relaţia lor şi ei îl lăsau în urmă cu mai multă plăcere şi mai uşor decât ce experimentaseră înainte.
Pe terasa din faţa orfelinatului Kongslund domnea tăcerea completă. L-am privit pe Asger, deoarece această parte a poveştii lui era deosebit de dificilă pentru el.
Colectasem piesele cu migală (Susanne cunoştea unele elemente importante de decor, dar nu pe toate), dar era cu siguranţă pentru prima dată când vorbea el însuşi despre asta – coerent şi în astfel de circumstanţe speciale.
Fusese nevoit să îşi dea seama că trecutul său avea o oarecare legătură cu misterul pentru care ne adunaserăm pentru a-l rezolva şi, bineînţeles, asta îl tulburase. Adulţii din jurul nostru făcuseră un pact care îi unise în tăcere, lucru pentru care atât orfelinatul, cât şi tinerii părinţi adoptivi aveau motive întemeiate.
— Tatăl meu… adică tatăl meu adoptiv, adăugă el cu o sclipire a ochilor din spatele ochelarilor groşi, a luat feribotul către Kalundborg, aşa cum o făcuse de atâtea ori înainte.
Dar de data aceasta a venit singur.
449
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Toţi cei prezenţi pe terasă erau ochi şi urechi, pentru că
ştiau că acum era momentul decisiv.
Da, Ingolf se dusese singur. Îşi dorea să termine cât se putea de repede sarcina pe care i-o dăduse soţia sa. Drumul cu taxiul din micul oraş până la sanatoriu durase un sfert de oră. Un asistent medical împinsese patul lui Asger în camera de vizite, unde cei doi puteau discuta nestingheriţi.
— Probabil te întrebi de ce am venit, îi spuse Ingolf.
— Da, răspunse Asger. Era în mijlocul întocmirii unei liste despre cele mai importante repere în studiul celor mai apropiate galaxii de Terra, începând cu anul 1890 şi creierul său încă nu revenise complet pe planeta Pământ.
— Mama ta şi cu mine ne-am gândit şi am dori să îţi spunem ceva, da, ceva ce ar fi trebuit, poate, să îţi spunem de mult timp.
Ochii lui Asger erau albaştri şi larg deschişi, fără vreo urmă de suspiciune.
— Mama ta şi cu mine nu am putut avea copii, spuse Ingolf.
Privirea lui Asger nu indica nicio reacţie, dar în creier îi apăru un fascicul subţire de lumină, străbătându-i lobii şi izbindu-l, cu o lovitură surdă, în osul frontal. În secundele ulterioare dezvăluirii tatălui său, ar fi putut avea loc apariţia întregii Căi Lactee, de la particulele de praf la acea galaxie spirală de dimensiuni medii – astăzi i se păreau o eternitate.
— De aceea, mama ta şi cu mine am decis să adoptăm un copil. Pe tine. Această afirmaţie fusese rostită mult prea tare şi pe un ton hotărât. Ingolf zâmbi. A fost cea mai bună
decizie pe care am luat-o vreodată.
Mama ta şi cu mine. Tatăl lui spusese: Mama ta şi cu mine
– nu: Mama ta cu mine şi cu tine, singurul lucru sigur pe care îl cunoscuse vreodată.
Vru să îi răspundă la zâmbet. Dar din gâtul lui ieşi un sunet de parcă i s-ar fi rupt ceva, adânc în piept, şi văzu negru în faţa ochilor. Într-o secundă, apa ţâşni din el prin fiecare orificiu şi prin toţi porii, ca printr-o sită.
450
