Apoi jurnalistul schimbă brusc subiectul:
— Nu m-aţi întrebat ce scria în ziarul pe care Eva Bjergstrand îl găsise pe banca din Adelaide, acela cu articolul care fusese atât de supărător încât se hotărâse să îi scrie Magnei.
Am deschis din nou ochii.
460
- ERIK VALEUR -
Savura situaţia ca un vânător cu prada lui proaspăt ucisă, în faţa celorlalţi vânători care stăteau în poiană, cu mâinile goale. Încercasem şi eu să caut articolul la care se referea Eva şi făcusem cercetări, fără succes, printr-o serie de cotidiene naţionale.
Toată lumea îl privea în tăcere, aşteptând.
— A fost un singur ziar în care am găsit o poveste care ar fi putut s-o intereseze, într-o oarecare măsură, spuse el. Şi anume, ziarul pentru care lucrez – în acel moment, încă ziar guvernamental… Plescăi mulţumit din limbă. Cum a ajuns această fiţuică pe o bancă din Adelaide, habar n-am – dar există întotdeauna minuni.
Nimeni nu scoase un cuvânt.
— La data de 7 aprilie a avut loc în Copenhaga, mai exact la biserica Holmen, o căsătorie discretă. Cel mai influent funcţionar al Ministerului de Interne, care la scurt timp după
aceea a fost redenumit Ministerul de Stat, s-a căsătorit cu iubita sa cu care avea o relaţie de mai mult timp. Knud Tåsing luă o pauză şi continuă când tăcerea deveni aproape de nesuportat. Şeful de personal, Orla Pil Berntsen s-a căsătorit cu Lucilla Morales, născută în Havana, Cuba…
Zâmbi afectat, ca şi cum s-ar fi amuzat pe seama constelaţiei groteşti a soţilor. Şi la ceremonia căsătoriei a fost prezent nici mai mult, nici mai puţin decât ministrul de interne de la acea vreme, prietenul şi binefăcătorul nostru – şi vechiul protector al orfelinatului Kongslund, Ole Almind-Enevold.
Tåsing tăcu timp de câteva secunde, tuşi scurt şi trase concluzia.
— Au fost toţi trei împreună – umăr la umăr – în ziarul meu. Nu mai era nimeni în fotografie în afară de ei.
Informaţiile se revărsară ca o undă de şoc în jurul mesei.
Fiecare dintre cei prezenţi înţelesese ce însemna asta. În cazul în care conţinutul scrisorii plină de resentimente trimisă de Eva Bjergstrand era de încredere, nu exista o altă
interpretare posibilă, decât cea pe care o găsise Knud Tåsing, cu munca lui excelentă de detectiv: umbra din viaţa tinerei, 461
- AL ŞAPTELEA COPIL -
bărbatul care mai întâi o lăsase însărcinată şi apoi o făcuse să îşi dea copilul şi să dispară pentru totdeauna, să piară, nu era nimeni altul decât cel care promova, în toate contextele, moralitatea şi caritatea, în special drepturile nelimitate ale copiilor mici, înainte şi după naştere…
…ministrul de stat al ţării. Ole Almind-Enevold.
Dacă dădeai crezare cuvintelor Evei, cel mai popular politician al ţării, la începutul carierei sale, lăsase însărcinată o fată foarte tânără – culmea, într-o închisoare –
şi apoi înlăturase toate obstacolele din cale pentru a acoperi scandalul. După ce ea a adus copilul pe lume, un băieţel, acesta a fost îndepărtat imediat, iar ea a fost scoasă din ţară
în mare secret. Din întreaga afacere rămăsese, din cauza unei erori simple, dar fatale, o singură urmă mica, uitată de decenii întregi şi ascunsă într-o cutie de la Protecţia copilului
– numele băiatului…
…John Bjergstrand.
Am rămas timp de câteva minute fără să spunem nimic.
Prin urmare, nu trebuia să ne mire că Almind-Enevold –
dacă povestea era adevărată – îşi luase atâtea măsuri disperate de precauţie în această perioadă. Fără martori din trecut – în primul rând băiatul însuşi – povestea ar fi trecut drept pură fantezie, o plăsmuire a instigării bolnave a mass-mediei şi a unei opoziţii însetate de sânge. Cu toate acestea, dacă băiatul ieşea la iveală şi făcea un simplu test ADN, pe care un om în poziţia şi cu moralitatea sa cu greu îl putea refuza, atunci adevărul ar fi ieşit la lumină – şi chiar mai repede decât Vrăjitorul ar putea şopti „nu comentez”. Toate acestea arătau cu degetul spre Almind-Enevold. Unul dintre copiii Magnei avea o origine specială: o mamă arestată
pentru crimă, în timp ce tatăl era, în acel moment, la începutul ascensiunii sale constante spre cea mai înaltă
funcţie din stat. Dacă această poveste ar fi ieşit din cripta trecutului – pentru că un jurnalist precum Knud Tåsing o scosese la iveală, acest lucru l-ar fi costat regat pe ministrul de stat. Probabil că ar fi iniţiat chiar investigaţia poliţiei cu 462
- ERIK VALEUR -
privire la moartea Magnei, de îndată ce ar fi apărut şi cel mai mic indiciu pentru un posibil motiv de crimă.
În momentul de faţă, nu era mai mult decât o teorie distructivă. Erau încă prea multe piste necercetate, iar jurnalistul care făcuse, deja, o dată în viaţa lui, o greşeală
devastatoare, ştia asta mai bine decât oricine altcineva.
Simţeam cum frica începea să mă cuprindă. Erau mai multe în joc decât ne-am fi putut imagina până acum câteva minute. Aperitivele servite de asistentă stăteau neatinse pe masă, în faţa noastră. Nu aveau să fie consumate.
— Este complicat, pentru că nu avem scrisoarea pe care Eva dorea să i-o trimită copilului ei, dar apoi s-a răzgândit, spuse Asger.
M-am uitat în jos şi nu am spus nimic.
Susanne Ingemann încercă să rostească, cu vocea scăzută, ceea ce era în mintea tuturor, dar nu erau în stare să pună
în cuvinte.
— Dacă Ole este, de fapt, tatăl… atunci el ar fi avut şi un motiv… Se opri pentru o clipă, de parcă nu ar fi vrut să
