Asger se retrăsese în vechiul apartament al Gerdei Jensen, din turnul de sud. Un pic mai departe, pe acelaşi coridor de la etaj, dormea Susanne Ingemann. Prezenţa lor sub acelaşi acoperiş trezea în mine un vag sentiment de triumf.
Încă de când Magna mă instalase în camera regelui – ca o reamintire a caracterului incomplet şi al degradării, în căminul lui, de altfel, complet simetric, am aşteptat acest moment.
M-am gândit la cei care acum se întorseseră – şi am zâmbit. Niciodată n-am mai zâmbit astfel.
Mă întreb dacă adultul Asger deţine, încă, acea puritate cerească cu care nu mulţi oameni se pot lăuda. Orla, nu, Susanne, nu, nici Nils şi Peter, nici măcar Severin, care s-a sacrificat pentru sufletele hărţuite din această lume şi care a ajutat atât de mulţi oameni – şi nici eu. Niciunul dintre noi nu a avut vreodată o astfel de puritate.
Şi Asger?
— Crezi că ne suspectează el… sau altcineva, în mod special? am întrebat-o, după ce i-am făcut patul în camera din turn.
Susanne se oprise în faţa camerei regelui.
— Cum i-ai găsit atunci pe părinţii lui? mă întrebă.
Ea stăpânea, de asemenea, şi talentul de a schimba subiectul.
M-am tras înapoi, în tocul uşii, până când de-abia ne mai puteam vedea în întuneric. Doar lampa din susul scărilor mai dădea un pic de lumină. Trecuse mult timp de când mă
urmase ultima dată în camera regelui.
— Am crezut că toate informaţiile despre părinţii lui naturali au fost eliminate din dosarele copiilor din Camera elefanţilor, spuse ea.
Nu am răspuns.
— Înseamnă că mai există încă? întrebă.
Am fugit înapoi în camera mea şi am închis uşa, în timp ce cuvintele mele mincinoase rămaseră agăţate de mine în întuneric, ca nişte planete mici, strălucitoare.
466
- ERIK VALEUR -
— Nu îmi mai aduc aminte, am spus.
În acel moment, ştiam un singur lucru. O iubeam dintotdeauna. Susanne Ingemann era făcută dintr-un material pe care şi bărbaţii, şi femeile îl iubeau, în aceeaşi măsură. Intangibil.
467
- AL ŞAPTELEA COPIL -
26
FATA OARBĂ
22 IUNIE 2008
O persoană poate fi ucisă în mai multe moduri. De exemplu,făcând ca totul să pară un accident şi nimeni să nu-şi deaseama de realitate. Micile impulsuri, care aproape întotdeaunasunt lucrarea unui destin diabolic, mă interesau încă deatunci.
Dar pentru un băiat ca Asger, mâna din exterior fusesenumai o umbră pe sufletul lui. Invizibilă pentru el, după cum s-a întâmplat.
În privirea prim-ministrului se citea uimirea care îi afectează pe toţi oamenii, atunci când moartea le blochează
brusc drumul – deşi exact această întâlnire era singurul lucru sigur din viaţa lui.
Toate semnele de despărţire erau prezente. Domnia lui mai putea dura numai câteva zile, iar Ole Almind-Enevold nu mai făcea nimic pentru a ascunde acest adevăr.
— Totul este pregătit – lucrurile se vor derula aşa cum îţi doreşti, îi spuse solemn şefului muribund al guvernului.
Vorbea atât despre moartea iminentă a şefului său, cât şi despre propria ascensiune în poziţia cea mai înaltă din stat.
— Bine.
În faţa morţii, prim-ministrul îşi dăduse batista deoparte, tuşind o dată în faţa lui Ole Almind-Enevold, fără niciun fel de protecţie. Nu îşi putuse abţine această provocare puternică, fără precedent.
Almind-Enevold ar fi dorit să urce rapid pe tron, dar nu îndrăznea să îl conteste pe omul care avea curajul să sfideze, atât de evident, chiar şi moartea.
— Avem sub control… treaba asta cu tamilul?
468
- ERIK VALEUR -
Simpla utilizare a cuvântului interzis arăta cât de aproape era şeful de marginea prăpastiei.
— Da, răspunse ministrul de stat, în timp ce cu gândul era la afacerea Kongslund.
Carl Malle îi vizitase pe părinţii adoptivi ai lui Asger Christoffersen, în Århus, şi îi chestionase, într-o seară, cu privire la trecutul lui Asger şi la contactul lor cu Magna. Dar cei doi nu ştiau nimic.
