- AL ŞAPTELEA COPIL -
În luna ianuarie, începu exerciţiile pentru piciorul său sănătos, de aceea trebuia să meargă în cârje o oră pe zi. O
dată s-au plimbat împreună şi după aceea el i-a citit, în timp ce ea, ca întotdeauna, îl asculta concentrată.
— Unde este, de fapt, casa ta? a întrebat-o.
— Pe apă, răspunsese ea.
— Îţi place să locuieşti pe apă?
— Da, veni replica. Cele mai bune case sunt cele situate pe apă.
Răspunsul i se păru oarecum ciudat şi chiar un pic înfricoşător. Chiar şi cu foarte multă bunăvoinţă, nu putea pretinde că părinţii săi din Århus aveau casa pe apă.
— În curând mă duc acasă, spuse el.
Ea nu-i răspunse.
Cu trei zile înainte ca el să fie externat din sanatoriu, auzi paşii un pic mai devreme decât de obicei – toc, toc, toc. În mâna ei liberă ţinea un mic pachet, pe care i-l întinse după
ce se aşeză pe scaun.
El desfăcu pachetul şi se uită la conţinut. Într-o cutie mică, albă, era culcată o broască uscată, cu ochii bulbucaţi.
Corpul era umplut cu iarbă uscată şi cu frunze. Arăta ca şi cum gâtul animalului fusese rupt. Pentru o clipă, simţi furnicături pe pielea piciorului bolnav, iar pe braţe i se făcu pielea de găină, dar din fericire ea nu putea vedea.
— O broască… spuse. Mulţumesc, mulţumesc frumos!
Se întrebă cum reuşise o fată oarbă să prindă o broască şi apoi îşi imagină cum fusese omorât animalul, cu o strânsoare brutală în jurul gâtului. Impresionant. Privirea îi rămase aţintită pe degetele subţiri, maronii.
— Ai auzit vreodată ceva despre galaxia Andromeda?
Părea să nu fi auzit întrebarea lui.
Dar asta nu îl deranja pe Asger, pentru că el iubea galaxia Andromeda. Era suficient numai sunetul cuvintelor!
— Galaxia Andromeda este o galaxie vecină cu Calea Lactee. Noaptea se poate vedea clar… spuse şi îi apucă mâna impulsiv. Pielea ei se simţea la fel de rece şi de uscată
472
- ERIK VALEUR -
precum cea a broaştei, dar nu voia să-i dea drumul. Mă uit noaptea la Andromeda prin telescopul meu, îţi pot spune că
este, într-adevăr, o privelişte uimitoare.
Mâna ei rămase nemişcată sub a lui.
— Acolo unde locuiesc eu avem un Observator. Ţi-l arăt cu plăcere, dacă vrei.
Îşi trase mâna şi se ridică încet. Degetele i se înfăşurară în jurul mânerului bastonului, iar încheieturile i se albiră. Apoi se ridică în picioare şi se duse spre uşă. Nu fusese niciodată
părăsit de cineva atât de repede.
În ultimul moment, ea se întoarse spre el şi îl privi, iar el aşteptă cuvintele de adio. Ştia, instinctiv, că nu se vor mai revedea vreodată.
— Am văzut Venus deasupra insulei Hven, spuse şi plecă.
El plânse trei nopţi la rând, în timp ce copiii ceilalţi dormeau, fără să ştie din ce motiv. Creaturile pe care le atrăgea erau, ca şi cum asta ar fi fost posibil, mai ciudate şi mai singuratice decât el. Era, într-adevăr, o trăsătură
esenţială a destinului. Nu de puţine ori avusese sentimentul că trăia în lumi paralele, aşa cum descria excentricul fizician David Deutsch mai târziu. Deutsch susţinea că nu există o realitate unică, fixată şi, de aceea, trebuie să învăţăm abilitatea de a face un pas în lateral, într-un univers nou, la momentul potrivit.
Dar acest vis era, bineînţeles, la fel de intangibil ca dragostea pe care o întâlnise.
În decembrie 1973, sonda spaţială americană Pioneer 10
trecu de Jupiter, cea mai mare planetă din sistemul solar, iar nava spaţială cu mesajul omenirii către alte forme de viaţă
urma acum calea care avea să o ducă dincolo de sistemul nostru solar şi prin spaţiu.
— Carl Sagan a descoperit asta, spuse Asger la cină, după
ce se întorsese acasă, în Højbjerg.
Părinţii lui clătinară din cap şi priviră în depărtare, astfel încât să nu fie nevoiţi să îl privească.
473
