— Probabil că au renunţat.
Toată lumea se uita la mine. Intervenisem, după ore de tăcere, în discuţiile lor. Intervenţia mea fusese o surpriză
totală, chiar şi pentru mine.
— Nu este evident? am încercat să îmi repar greşeala idioată cu o completare naivă. Dacă nu mai vin, asta nu poate însemna decât că au renunţat la planurile lor…
N-am mai spus nimic. Intervenţia mea prostească a pus capăt discuţiei.
487
- AL ŞAPTELEA COPIL -
27
COPIII DE LA KONGSLUND
24 IUNIE 2008
În acele zile, colapsul se acceleră. Efectele variau de laminister până la redacţia ziarului, sediul postului deteleviziune şi până la Kongslund. Pentru niciunul dintre noi nuexista cale de întoarcere.
Magdalene îmi spusese odată că toţi copiii din Cameraelefanţilor îşi însuşiseră, de mici, un limbaj pe care adulţii nu îlputeau auzi, deoarece exista numai într-un spaţiu în caregândurile şi cuvintele încă nu se formaseră. Această
capacitate se dezvoltase într-un întuneric total, aşa îmispusese ea: abandonul a fost primul lucru pe care l-aţiîmpărtăşit – şi informaţiile despre această stare colindaulibere, înainte şi înapoi, între paturile voastre. Mai târziu, l-aţischimbat cu frica şi, de aici, cu discuţiile despre cum puteţilupta – şi poate că aţi lăsat şi furia să se plimbe prin întuneric,deşi aceasta, într-un spaţiu atât de mic, nu era lipsită deriscuri…
Văzându-mi confuzia, râdea şi spunea: Marie, să nu uiţiniciodată, un copil mic combină în el tot ceea ce pierde maitârziu, ca adult – acceptarea totală a întunericului şi a tuturor creaturilor care îl populează.
— Cei care trăiesc se agaţă de viaţă, în timp ce acelora nenăscuţi viaţa le este refuzată.
Ole Almind-Enevold făcuse aluzie, dintr-o răsuflare, la prim ministru şi la proiectul pentru care acesta se consumase atât de mulţi ani.
Această sinceritate îl ajutase să cucerească populaţia daneză şi îl caracteriza pe unicul conducător al Ministerului de Stat de la legendara victorie electorală din 2001.
488
- ERIK VALEUR -
În 2008, de Sf. Ioan, ministrul de stat se afla aproape de realizarea singurei sale dorinţe reale, de a deveni cel mai puternic om din ţară. În sertarul său se afla ordinea de zi, pe care o pregătise pentru prima sa sesiune legislativă şi peste ea stătea proiectul de lege care trebuia să marcheze MAREA TRANSFORMARE:
Propunere legislativă pentru clarificarea posibilităţii de avortgratuit pentru femeile daneze.
Comentariile critice cu privire la lege fuseseră scrise de mult, în copie fidelă şi notate în statutul de constituire a asociaţiei DLA – Dreptul la viaţă, pe care ministrul de stat şi susţinătorii săi energici din prima linie o înfiinţaseră, pe baza principiilor umanitare inalienabile: tuturor copiilor danezi ar trebui să li se poată garanta cel mai bun început posibil în viaţă; niciun copil danez nu ar trebui să fie privat de cea mai mare fericire posibilă. Acest principiu ar trebui să includă, bineînţeles, toţi copiii nenăscuţi.
Barbaria ar fi luat sfârşit, o dată pentru totdeauna.
Magna a fost inclusă în club, din respect pentru relaţia orfelinatului Kongslund cu cei mai puternici politicieni şi chiar fusese aleasă în consiliul de administraţie. Dar cred că
ea ştia cât de mult ura Almind-Enevold sterilitatea soţiei sale, fără îndoială cea mai mare tragedie din viaţa lui. Din acest motiv el ridica lipsa copiilor, în principiu, la rang de tragedie.
Din respect pentru baza populaţiei şi pentru femeile puţin rebele din partid, în decursul anilor el îşi ascunsese opiniile cu fraze vagi şi înăsprise tonul câte puţin pe parcursul operei sale politice, odată cu creşterea puterii sale. În primul rând, recomandase scăderea limitei de avorturi de la săptămâna a douăsprezecea la a zecea săptămână a sarcinii, apoi de la a zecea la a opta. Într-un document încă secret, aflat în sertarul său, făcuse pasul de la a opta la a şasea săptămână, dar după ce batista prim-ministrului începuse să se înroşească, el a scurtat perioada cu alte două săptămâni, perioadă care, în continuare, ar fi fost corectată până la 489
- AL ŞAPTELEA COPIL -
interzicerea totală, bineînţeles cu excepţia avorturilor indicate în mod clar de medici. Chiar în această dimineaţă
ministrul de stat citise un articol de ziar despre cele mai recente pastile de avort pentru adolescentele uşuratice, care îl scosese din minţi.
— Dacă s-a ajuns atât de departe, atunci trebuie să le redăm tuturor copiilor danezi dreptul la viaţă – fără excepţie, spuse el. Vom interzice toate medicamentele care ucid copiii nenăscuţi.
Stătea la fereastră, cu spatele la cei doi vizitatori şi urmărea două asistente tinere, aşezat pe banca de granit, în grădina din curtea ministerului care luau micul dejun împreună.
— Atunci ar trebui să interzicem şi prezervativele?
întrebarea venea de la Carl Malle.
Ministrul se întoarse iar cu faţa spre vizitatorii săi.
— Dacă este de folos, spuse el.
— Dacă este de folos…? repetă Carl Malle.
— Da… dacă dă o mână de ajutor natalităţii. Acest lucru este legat indisolubil de proiectul nostru de asistenţă socială.
Carl Malle ridică din umeri şi schimbă subiectul.
— După cum ştii, am trimis doi oameni în Australia, pentru a urmări corespondenţa şi pe Eva, lucru care s-a dovedit mai dificil decât era de aşteptat… ca să spun aşa, imposibil, zise el.
Ministrul de stat dădu roată biroului din lemn de mesteacăn şi se aşeză încet.
