— Da?
— Nu este acolo. Cel puţin, nu sub numele cunoscut de noi. Sau… nu mai există. Toate pistele găsite de oamenii mei indică faptul că a plecat din ţară acum mult timp.
Nu mai trebuia să spună nimic. Cei doi bărbaţi îşi doreau, indiferent de situaţie, să ţină importanţa acestor informaţii îngrijorătoare departe de Orla Berntsen, care încă nu ştia nimic despre misteriosul cadavru de sex feminin găsit pe plaja de la Kongslund, în urmă cu mai mulţi ani.
490
- ERIK VALEUR -
Ole Almind-Enevold îşi înclină capul. Putea fi interpretat ca un gest de umilinţă. Dar regele nu fusese niciodată umil.
Era o cerere nerostită, aproape disperată.
Carl Malle spuse:
— Da… poate că nu mai este în viaţă… Aşa cum am discutat deja.
Dădu aprobator din cap, în direcţia lui Orla, iar ministrul înţelese aluzia. Se ridică şi se îndreptă spre canapeaua acoperită cu o catifea de culoare gri şobolan, cu ţesătura fină, pe care prim-ministrul o alesese special pentru biroul său şi pentru cel al Omului gri.
— Felicitări, îi spuse Ole Almind-Enevold şefului său de personal.
— Felicitări?
— Da. Pentru micul tamil, pe care l-ai trimis înapoi în Sri Lanka. S-a reuşit ca în ochii publicului să fie compromis complet. În presă, deja suntem home free…
Asta era una dintre acele expresii americane, pe care Vrăjitorul le introdusese în minister.
Orla nu spuse nimic.
— Potrivit Channel DK, băiatul era personajul central al unei reţele tamile infracţionale, care voia să păcălească
alegătorii. Populaţia trebuia să creadă că era în pericol…
Alegătorii trebuiau să se revolte şi să ceară îndurare pentru el. Dar noi i-am oprit. În presă s-au scurs informaţii despre un fax anonim, pe care prim-ministrul l-a primit de la un bărbat din Sri Lanka, care locuieşte aici… Acesta este, evident, un scandal… Almind-Enevold ridică vocea. Este exact genul de fraudă pe care trebuie să îl interzicem, pentru că acest guvern de până acum a fost mult prea moale. Exact aceasta este legitimitatea acestui minister.
Niciunul din cei doi bărbaţi nu răspunse. Planul era un produs pur al imaginaţiei lui Orla şi nu avea niciun temei real, dar părea că acest fapt elementar se ştersese complet din memoria ministrului de stat.
491
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Câteva exemple de acest fel pe an, şi… Almind-Enevold căuta un final pentru propoziţie, dar fu întrerupt înainte de a putea continua.
— Dar totul este o minciună, spuse Orla Berntsen.
Izbucnirea venise atât de neaşteptat şi de o naivitate infantilă, încât toţi au fost luaţi complet prin surprindere.
Chiar şi Orla.
— Doar l-am cunoscut… zise şeful de personal, acum din nou foarte supus (dar, desigur, prea târziu) şi se întinse spre ochelarii de pe măsuţa de cafea.
Cei doi bărbaţi mai în vârstă îl priveau. Niciunul nu spuse nimic.
— L-am cunoscut. Nu a făcut parte niciodată din nicio reţea. Îşi puse ochelarii la ochi.
— Tu ştii asta cel mai bine. Ministrul de stat ieşi, pentru o clipă, din rolul său şi îl privi ca şi cum i-ar fi venit să râdă
isteric.
— Pur şi simplu, trebuia doar să fie dat afară, nu? A fost o carte lipsită de importanţă – şi trebuia numai să fie dat afară.
— Numai să fie dat afară?
— Asta este filosofia noastră, nu? Filosofia ta. Dar asta nu contează, în realitate.
Orla Berntsen se ridică în picioare.
— Nu contează – pentru cine?
Ministrul îl privi nedumerit.
— Pentru toţi… băiatul din Sri Lanka… Şi pentru băiatul adoptat John Bjergstrand.
Ministrul clătină din cap. Carl Malle zâmbi, de parcă ar fi înţeles afirmaţia confuză în propriul său stil.
— Pentru că tu eşti tatăl lui, nu-i aşa?
Almind-Enevold îl privi uimit pe Orla Berntsen, care nu avusese niciodată un tată. Deschise gura pentru a spune ceva, dar de pe buzele lui nu se auzi niciun sunet.
