bobine groase de 18 centimetri străluceau slab în întuneric.
Părinţii săi se treziră la auzul drujbei. Se ţinuseră strâns, în braţe, în întuneric, dar niciunul din ei nu se ridicase.
În dimineaţa următoare, se strecurară cu grijă afară.
Drujba se afla lângă banca pe care fiul lor stătuse întotdeauna, pe iarbă, şi nici măcar o crenguţă sau o ramură
nu fusese tăiată. Vechiul copac încă stătea în picioare.
Bătrânii proprietari aproape că izbucniră în lacrimi, de uşurare.
Apoi se întoarseră.
Inge scoase un ţipăt. Graţioşii chiparoşii de baltă, cireşii japonezi, mândria şi scopul ei în viaţă, stăteau împrăştiate pe pământ, făcute fărâme – de parcă un demon furios se dezlănţuise în grădină.
Laust stătea nemişcat în spatele ei şi, spre norocul ei, Inge nu se întoarse în acel moment pentru a-şi privi soţul. În ochii lui nu exista niciun fel de furie, dar nici compasiune.
În această dimineaţă găsiseră, în grădină, toate răspunsurile la întrebările fiului lor.
Pentru o clipă, cu toţii rămaseră tăcuţi.
511
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Nu vă mai întreb încă o dată, răsună ultimatumul starului de televiziune.
Vântul îi duse vocea lui Peter Trøst în grădina de pe acoperiş.
— Mă sprijiniţi pe mine – sau pe preşedinte?!
Întrebarea fusese scurtă şi imposibil de răstălmăcit.
Profesorul stătea un pic în afară, rezemat de balustrada dinspre est. Era prima adunare generală din grădina Paradisului din acea după-amiază de Sf. Ioan, când acel consilier, lipsit de griji, declarase într-o stare de spirit festiv.
— Poate că ar trebui să ne îngropăm morţii aici, sus! după
care fusese izolat pe viaţă, pe post de cercetător pe teme culturale, la subsol.
Angajaţii din Trabuc stăteau, în picioare sau jos, în parc, între cascadele în miniatură şi copacii exotici, iar barometrul opiniei publice, în mod clar, nu se înclina în favoarea profesorului. Dacă mediul nu ar fi fost atât de idilic, ar fi putut izbucni o revoltă. Peter Trøst ajunsese de dimineaţă, foarte devreme, iar câteva ore mai târziu trimisese prin e-mail o circulară, în care îşi declara opinia despre reportajul pe care tocmai îl pregătise pentru editare. În cadrul reportajului, şeful de personal din Ministerul de Stat, Orla Pil Berntsen, dezvăluia faptul că ministrul de stat şi prim-ministrul, uniţi de o cauză comună, legaseră populaţia la ochi, pentru a întoarce starea de spirit din ţară împotriva unui băiat tamil de unsprezece ani, care trebuia să fie deportat în Sri Lanka. În cazul în care reportajul nu avea să
fie difuzat, Peter Trøst urma să demisioneze imediat şi să
aleagă un post de televiziune concurent, căruia să-i dea reportajul său. Înregistrarea video o făcuse chiar el. Şi mai avea o copie.
Anunţul declanşase o undă puternică de şoc în palatul TV.
Nimeni nu se mai confruntase cu aşa ceva aici… În ochii strălucitori ai răzvrătiţilor, hotărârea era uşor de citit.
Povestea lui Trøst era lovitura anului – şi deja ar fi trebuit să
fie difuzată la ediţia de prânz a ştirilor.
512
- ERIK VALEUR -
Câteva secunde mai târziu, braţele zburau prin aer şi nu trebuia să fii un geniu pentru a constata că profesorul, pentru prima dată în cariera sa, fusese înlăturat. Chiar de angajaţii săi.
— Acest reportaj ne va ruina – va distruge tot ce am creat!
strigă profesorul, încercând să îşi joace ultimul său atu.
Dar cifrele de audienţă în scădere din ultimele luni demontau ultimul argument al profesorului. Pentru prima dată, îşi descoperise propria neputinţă, apoi se întoarse pe călcâie şi îşi luă zborul din Paradis.
Vrăjitorul opri televizorul şi se întoarse, rigid, spre cei adunaţi în jur.
— Am inventat un reportaj despre o reţea criminală, pentru a descuraja presa să se intereseze prea mult de băiatul tamil de unsprezece ani, spusese Orla Berntsen, în timp ce privea în camera de luat vederi, fără a clipi. Nimeni nu se îndoia în mod serios de veridicitatea declaraţiei.
— Da, prim-ministrul a participat, dar ideea s-a născut în Ministerul de Stat, declarase el.
— S-a născut… a fost chiar el, şopti ministrul de stat, nervos, aşezându-se cu greutate într-un scaun din plastic alb.
În primul rând, băiatul ar fi trebuit să fie expulzat pentru a distrage atenţia de la afacerea Kongslund – şi această
expulzare ar fi trebuit să fie justificată printr-un basm…
Ideea luase naştere numai şi numai din prostia lui.
