— Da. Pur şi simplu, trebuia numai să aştept livrarea.
Pufni.
— Livrarea?
541
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Da.
— Unde este Lars astăzi?
Knud Tåsing adresase întrebarea fără prea mare interes.
Nu îşi putea da seama ce avea de-a face fiul adoptiv al bătrânei Dorah Laursen cu afacerea Kongslund.
— Este şofer.
— Şi el nu îşi poate… aminti nimic din trecut?
Pentru prima dată, ea păru oarecum uşurată.
— Nu, era încă prea mic.
Şi în acest moment, jurnalistul cel mai critic al ţării comise exact aceeaşi greşeală fatală ca şi experimentatul investigator şi consultant în securitate, Carl Malle. Nu mai puse întrebări suplimentare pe acest subiect.
În schimb, reveni la Marie.
— Şi sunteţi absolut sigură că Marie Ladegaard este cea care v-a vizitat atunci… în… 2001?
Ea dădu din cap aprobator.
Knud Tåsing se ridică şi se strădui să nu îşi verse mânia pe doamna în vârstă. O întârziere atât de mare – o omisiune mică, dar remarcabilă –, la care Marie i-a supus pe toţi.
Şi această problemă îl preocupă pe drumul spre Copenhaga.
Eram pregătită pentru furia şi pentru întrebările pe care urma să mi le adreseze, astfel că am luat în considerare fiecare răspuns şi fiecare manevră de evitare, pe timpul serii şi al nopţii. Fie va accepta răspunsurile mele, fie motivul real pentru care am ascuns existenţa acelei femei, Dorah, va fi dezvăluit. Mi-am petrecut timpul în care am aşteptat sosirea lui în scaunul cu rotile al Magdalenei, cocoşată şi cu ochii închişi, aşa cum stătuse şi ea de atâtea ori. Acum mai mult decât oricând aş fi avut nevoie de sprijinul ei.
Knud Tåsing ajunse la Kongslund în jurul prânzului şi întrebă de mine de îndată ce ajunse în holul de la intrare, sub portretul femeii în verde. O bonă speriată veni în camera regelui să mă cheme.
542
- ERIK VALEUR -
Orla şi Severin aleseseră din nou raiul din grădină şi stăteau în şezlongurile lor. Actuala lor preocupare era aceea de a se ascunde de lume.
Ziaristul stătea la fereastra camerei din grădină şi îi privea pe cei doi bărbaţi. Când m-am apropiat, el se aşeză tăcut pe canapeaua din mahon de culoare închisă şi puse, fără
menajamente, întrebarea principală:
— De fapt, ce se întâmplă aici, Marie? De ce aţi ţinut în secret vizita pe care i-aţi făcut-o doamnei Dorah acum şapte ani?
Nu am simţit dacă Magdalene se afla în apropiere – sau dacă mă privea din înaltul cerului, din locul ei din Paradis.
Trebuia să fac faţă singură acestor explicaţii.
— De ce aţi ţinut asta pentru dumneavoastră? întrebă el din nou.
M-am aşezat cu grijă pe unul dintre scaunele antice ale casei Kongslund şi mi-am lăsat umărul până aproape de cotieră, înainte să dau primul dintre răspunsurile mele atât de atent pregătite.
— Dacă v-aş fi dezvăluit asta de la început, aţi fi vizitat-o pe Dorah. Dar i-am promis protecţia mea.
— Dar aţi fi putut să ne spuneţi, fără a dezvălui sursa, îmi spuse. Aş fi respectat asta.
Obiecţia lui nu era mai logică decât scuza mea.
— Da, am spus după o clipă, sperând că nu a observat că
inventez. Dar aţi fi crezut că problema încă este de actualitate, iar mie mi-ar fi fost imposibil să o găsesc şi să o vizitez atât de repede pe Dorah. Era mult prea riscant.
Astfel am combinat minciuna veche cu cea nouă.
— Dar mai târziu, după ce am aflat că scrisoarea de la Eva nu era actuală…?
— În acel moment nu mă gândeam la Dorah. Nu ştiam ce semnificaţie ar fi putut avea în ansamblu.
Şi acum veni întrebarea de care mă temusem:
