— Reacţia ministerului la scrisoarea lui Marie a fost, cu siguranţă, o dovadă clară că ministrul de stat este implicat cumva – lucru confirmat prin scrisoarea Evei. De aceea m-am deranjat să merg la Universitatea din Copenhaga, în căutare de informaţii din această perioadă. Şi acum ascultaţi aici: Ole Almind-Enevold a studiat dreptul, după cum ştim, dar în arhivă există surprinzător de puţin material despre această perioadă din viaţa lui. Dar am găsit o notă de la Facultatea de Drept, datată 1959, despre un proiect comun cu Universitatea din Copenhaga şi Direcţia închisorilor, sub conducerea unui tânăr doctorand, care a vrut să-şi scrie disertaţia cu privire la problematica dreptului femeilor deţinute la maternitate, un subiect relativ bizar în acel moment. Aceasta spune multe despre perseverenţa şi relaţiile bune ale acestui om, pe care şi le-a făcut prin intermediul acestui subiect. Într-un articol dintr-un anuar, în care nu l-am găsit sub numele Ole, ci sub numele directorului institutului emitent, tânărul student a dezvoltat îndrăzneaţa teorie că prizonierele care fac închisoare pe termen lung sunt mult mai afectate decât bărbaţii, pentru că sunt împiedicate să îşi urmeze cel mai puternic instinct al sexului feminin: îndeplinirea nevoii de maternitate. Considera că practica 553
- AL ŞAPTELEA COPIL -
comună era profund antisocială şi discriminatorie din punct de vedere sexual. Când te gândeşti că era, încă de pe atunci, membru al marelui partid socialist! În afară de influenţa căsătoriei sale fără copii la alegerea unui astfel de subiect, este un mesaj incredibil de puternic şi de interesant pentru cel puţin jumătate din electorat – în special pentru femei.
Pentru o vreme se făcu linişte în jurul mesei. Probabil cu toţii ne-am gândit la bărbatul puternic, care era dominat atât de devreme de un amestec de cinism şi angajament social, pe care îl folosise în cariera sa personală.
După un minut de tăcere, Knud Tåsing luă din nou cuvântul.
— Cred că am înţeles ce s a întâmplat atunci… Ole nu a avut niciodată propriii copii, după cum ştim din numeroase biografii şi articole, iar din aceste documente este, de asemenea, evident, că aceasta nu a fost decizia lui.
Dimpotrivă. El este patronul renumitului orfelinat al ţării şi, da, a lăsat să se înţeleagă că vina absolută a infertilităţii o poartă soţia sa. În 1960 este tânăr şi înfloreşte, şi în politică, şi pe scara juridică, este căsătorit cu o femeie frumoasă şi respectată, care nu îi poate oferi singurul lucru pe care şi-l doreşte mai mult decât orice altceva pe lume – un copil, un fiu. Tânărul candidat frustrat se concentrează fanatic, în această situaţie, pe subiectul infertilităţii şi scrie un proiect de lege în acest sens. Şi apoi o cunoaşte în închisoare pe tânăra Eva – femeia vinovată şi, totuşi, atât de nevinovată, în acel moment aproape un copil, probabil virgină.
Knud Tåsing făcu o pauză dramatică, înainte de a continua.
— În momentul în care şi-au conceput copilul, ea avea numai 17 ani.
Povestea lui Knud Tåsing îi captivase pe toţi cei prezenţi, chiar şi pe Orla Berntsen, care acum stătea cu mâinile încrucişate în spatele gâtului şi nu mai pufnise nici măcar o singură dată.
554
- ERIK VALEUR -
— A lăsat-o însărcinată, lucru care a fost, în acelaşi timp, o catastrofă şi o binecuvântare pentru tânărul jurist. Voia copilul neapărat… Nu trebuie să uităm că visa de ani de zile să devină tată. Acest accident reprezintă pentru el, ca să
spun aşa, marea lui şansă. Acum poate obţine copilul la care a visat întotdeauna, într-un mod foarte discret şi ascuns – cu condiţia ca Magna să fie dispusă să îl ajute. Acesta este punctul esenţial. Şi aşa ajunge Eva în aripa B a maternităţii din Rigshospital. Singurii martori – care l-au văzut pe copil când a venit pe lume – nu mai trăiesc. Eleva care învăţa să
devină moaşă şi cu care am vorbit nu a fost prezentă la naşterea propriu-zisă şi nu ştia aproape nimic. Sugarul a fost scos din viaţa Evei de Magna personal – asta ştim de la elevă, după care Ole a aranjat achitarea fetei şi i-a finanţat călătoria în cel mai îndepărtat loc de pe această planetă pe care cineva şi-l putea imagina la acea vreme – Australia. Ca într-un basm plin de cruzime, ea este alungată pe viaţă din patria ei.
Tåsing se întrerupse pentru scurt timp. Nimeni nu clipi şi nu tresări. Nimeni nu se îndoia de povestea lui.
— Şi băiatul…? Orla Berntsen nu se mai putu abţine, până la urmă, să nu pună întrebarea cea mai importantă
fostului său duşman de moarte.
— Eu cred, spuse Knud, că Almind-Enevold s-a urcat în maşină, a condus până la Kongslund şi a cerut adopţia fiului său.
— Există o singură problemă, interveni Severin. Până în prezent, nu a avut niciun copil.
— Aşa este. Pentru că ceva a mers prost. Ceva trebuie să
se fi întâmplat.
— Deci… Magna l-a ajutat, adică a făcut copilul să dispară
discret din Rigshospital şi să-l aducă la Kongslund…
Peter Trøst puse ambele mâini pe ultima scrisoare a Evei, de parcă era un altar.
— Poate că greşim, spuse Knud Tåsing serios. Poate că nu a vrut deloc copilul. Sau poate, şi eu cred că mai degrabă
555
- AL ŞAPTELEA COPIL -
asta a fost, că soţia lui nu a vrut copilul. Pentru o adopţie este nevoie de doi. Restul îl putem număra pe degetele de la o mână. Magna s-a panicat, numai la gândul că poate ceva din acţiunile lor ilegale şi scandaloase s-ar afla. Prin urmare, împiedică orice contact între Ole şi fiul său, şterge toate urmele băiatului şi îl ascunde, efectiv, printre ceilalţi copii de aceeaşi vârstă din Kongslund. Pentru ca, în cele din urmă, să-l dea spre adopţie unei familii necunoscute de undeva, din Danemarca.
Knud Tåsing îi privi pe cei trei bărbaţi, pe fiecare în parte.
— Søborg… Rungsted… sau poate Århus? Cine ştie…
— Şi cum a omis formularul pe care Marie l-a găsit ascuns în arhiva de la Protecţia copilului? remarcă Severin.
— Da, asta este singura greşeală. Astfel, Ole fie trebuie să
fie prudent – fie, din contră, să facă tot posibilul ca să îşi găsească fiul. Ultima variantă ar explica momentele pe care le-am trăit la aniversare. Discursul lui remarcabil despre dor… Knud Tåsing dădu din cap spre Severin. El a numit-o pe Magna stăpâna dorului. Şi chiar înainte să îşi încheie toastul, a spus ceva de genul: Magna, eu port în mine un dor de a cărui origine numai tu şi cu mine ştim… că numai tu o poţi alina. Toţi au crezut că a fost vorba de o declaraţie de dragoste – dar poate că astfel şi-a exprimat, pur şi simplu, furia pură, nealterată.
Severin îşi drese glasul.
— Dar cine a vizitat-o pe Magna acasă la ea, după
aniversare… în ziua morţii ei? Cumva Enevold? întrebă el în bătaie de joc – de parcă astfel de afirmaţii împotriva celui de-al doilea cel mai important om din guvern ar fi fost o raritate.
— Posibil. Sau poate cu totul altcineva… Knud Tåsing clătină din cap. Am sperat să pot restrânge căutarea dacă vă
întorceaţi cu numele mamelor voastre adoptive. Am sperat că, poate, părinţii voştri adoptivi au ascuns documentele pe care le-au primit la adopţie. Dar acum sunt aproape convins că Magna a distrus totul. Ştia că Ole va încerca să îi găsească pe cei şapte copii din Camera sugarilor. Şi şapte 556
- ERIK VALEUR -
