un demon subteran ar fi împins cu umărul în fundaţia casei.
Aveam senzaţia că ar fi vrut să îmi spună ceva sau să mă
întrebe ceva şi, într-un fel, mă simţeam nesigură şi băgată la colţ.
— Tu ai venit pe lume cu un handicap fizic, ai fost aproape infirmă, dar ai avut puterea şi curajul… să călătoreşti… şi să
ne vizitezi pe toţi, chiar dacă noi nu am ştiut nimic despre asta, spuse el dintr-odată, după mai multe minute de tăcere.
Nu ştiam unde voia să ajungă, pentru că fusese tăcut până acum.
— Ne-am împărtăşit totul unul altuia, întuneric şi lumină, atunci când am stat în Camera sugarilor, ca nou-născuţi –
deşi, desigur, eram prea mici pentru a înţelege asta.
Acum vorbea aproape ca Magdalene.
— Ştii ceva, Marie… Niciunul dintre noi, cei şapte copii din Camera elefanţilor, nu îşi va găsi vreodată părinţii adevăraţi 588
- ERIK VALEUR -
– şi mai ştii ceva…? Într-un fel, este bine aşa. Cred că exact aşa trebuie să fie.
În acest moment, întinse braţul şi îşi aşeză palma dreaptă
pe mâna mea stângă. Poate că Magdalene avusese dreptate: dacă aştepţi cu suficientă răbdare, cineva va trece de cele două coloane chinezeşti de la intrare şi va cere această mână
infirmă. Mi-am tras mâna.
În noaptea aceea am visat că fac dragoste cu un bărbat –
ceea ce a fost o aventură în sine, pentru că nu aveam nicio idee despre asta. Eu îmi împărţeam destinul cu Magdalene.
În visul meu nu Asger era cel pe care îl doream – aşa cum mă aşteptam, de fapt, ci un bărbat la care nu m-aş fi gândit niciodată că ar fi posibil să visez. I-am gemut numele şi l-am strigat în somn, din nou şi din nou, din ce în ce mai tare, până când, în cele din urmă, chiar m-am trezit. Totul era ud.
Aşternutul, pielea mea, degetele mele şi corpul meu a fost scuturat de nişte fiori cum nu mai trăisem înainte.
M-am ridicat în şezut şi am plâns în întunericul camerei regelui, ca un copil abandonat.
Eu, care trăisem atât de mulţi ani în lumea invizibilă, alesesem pentru visul meu un bărbat care era cât se poate de vizibil şi, astfel, mă agăţasem de ideea distorsionată că
întunericul şi strălucirea s-ar fi putut întâlni.
În cea mai mare parte a serii trecute, Susanne fusese liniştită şi o cunoşteam destul de bine pentru a şti ce însemna asta. Întâlnirea cu părinţii ei fusese un dezastru.
Final şi ireparabil. Tristeţea din ochii ei transmitea foarte clar asta.
În întuneric, l-am văzut pe cel de-al şaptelea copil stând lângă Josefine, pe banca din Vaghøj. Amândoi aveau privirea îndreptată spre sud. Am înţeles de ce: era acel colţ de lume din care vine dorul.
589
- AL ŞAPTELEA COPIL -
32
AMENINŢAREA
1 IULIE 2008
Susanne Ingemann ajunse la concluzia că în afacereaKongslund existau locuri în care ea nu ajunsese niciodată. Şisimţi instinctiv că o singură pietricică ar putea declanşa oavalanşă de evenimente care unora le păreau a fi coincidenţe,dar nu erau.
Odată cu moartea doamnei Dorah, enigma se adâncise şimai mult; pur şi simplu nu găseau nicio explicaţie pentrumisteriosul băiat care îi fusese adus acasă, după ce ceruse uncopil nou.
Eram sigură cine era răspunzător de moartea bătrâneiDorah. Ole Almind-Enevold şi Carl Malle. Chiar dacă nuputeam răspunde la întrebarea „De ce?”.
Dacă o poveste este umflată într-un mod artificial şi apoi se prăbuşeşte brusc, la fel se întâmplă şi cu angajaţii dintr-un loc de muncă aşa cum este Fri Weekend.
Întreaga casă editorială gemea de parcă se afla sub un val de vinovăţie, agresiune, confuzie şi teamă. Cu toţii ţipau disperaţi unii la alţii, până când toate sunetele se contopiră
într-un bâzâit persistent, curgând în jurul biroului editorial central, la care ar fi trebuit să fie conceput planul de criză
decisiv, pentru a evita încă un dezastru.
Nu era afacerea Kongslund cea care îi obliga pe toţi directorii de departamente, editorii-şefi şi redactorii fiţuicii să
ţină şedinţe de criză la fiecare cinci până la şapte minute; era cazul băiatului tamil de unsprezece ani, care explodase ca o bombă şi agitase tot ce avea de-a face cu asta, chiar şi de la distanţă.
Cei doi voluntari ai ziarului se întorseseră din Sri Lanka, unde îl căutaseră pe băiat. Ei fuseseră sprijiniţi financiar de 590