"Unleash your creativity and unlock your potential with MsgBrains.Com - the innovative platform for nurturing your intellect." » Romanian Books » 💎 💎"Al șaptelea copil" de Erik Valeur

Add to favorite 💎 💎"Al șaptelea copil" de Erik Valeur

Select the language in which you want the text you are reading to be translated, then select the words you don't know with the cursor to get the translation above the selected word!




Go to page:
Text Size:

— Nu, nu! repetă editorul-şef fără putere, cu un „nu” mai puţin.

Editorul de ştiri externe se aplecă în faţă.

— Sunteţi complet siguri că aceste informaţii sunt corecte, băieţi?

— Da, răspunseră ei la unison. Există surse. Interogări încrucişate, documente, confirmarea poliţiei din Sri Lanka şi de la ICNUR din Colombo, direct de la Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi.

— Nu, şuieră editorul-şef.

Un oftat colectiv răsună în biroul editorial. Sentinţa lor la moarte fusese dată.

— Totul este mult prea vag…!

Editorul-şef se agăţa de ultimul pai pe care îl putea vedea din locul său, de la biroul de presă.

Povestea era, pur şi simplu, prea neverosimilă pentru ca cineva să o poată crede.

Mai mulţi dintre cei prezenţi dădeau din cap cu nerăbdare.

Era, pur şi simplu, lipsit de profesionalism să scrii despre o poveste atât de ciudată, cu atâtea piste fără capăt.

Bineînţeles.

— Avem totul negru pe alb, spuse primul voluntar. Un moment…

Se scotoci prin buzunare şi Knud Tåsing dădu din cap cu milă, din locul său din rândul cel mai din spate al adunării.

Voluntarului nu îi era clar ce avea să se întâmple acum.

— Tu…! urlă editorul-şef. Nu trebuie să ne înveţi nimic –

idiot neînsemnat şi jalnic ce eşti…!

593

- AL ŞAPTELEA COPIL -

Sări de pe scaunul său şi arătă ameninţător cu degetul spre ucenicii lui, pe care, cu câteva minute înainte, îi numise cei mai mari eroi din scurta istorie a redacţiei.

Păcătosul se făcuse mic, de parcă fusese lovit de un glonţ, şi izbucni în lacrimi. Nimeni nu îi acordă nici cea mai mică

atenţie. Ziariştii se adunaseră în jurul biroului de presă.

— Chestia asta este serioasă, trebuie să investigăm de urgenţă circumstanţele înainte să putem hotărî ceva, spuse editorul-şef.

— Tu chiar propui, cu toată seriozitatea, să ascundem moartea băiatului tamil? întrebă Knud Tåsing din spate.

— Nu, Tåsing. Editorul-şef se întoarse spre el. Este de la sine înţeles că nu. Bineînţeles că vom scrie că a murit, fără

îndoială. Dar vom scrie şi că am găsit, în această chestiune nefericită, o mulţime de informaţii contradictorii, nu în ultimul rând, din cauza superficialităţii incredibile din partea guvernului, vom scrie că, în perioada care va urma, va trebui să ne folosim toată energia pentru a răspunde întrebărilor importante: dacă a fost nevoit să se alăture Tigrilor Tamili sau dacă s-a oferit voluntar şi, dacă da, din ce motiv. Şi cum a apărut în Danemarca aşa, dintr-odată, şi aşa mai departe…

Trebuie să aflăm toate astea şi poate dura luni de zile. Dar Fri Weekend nu va renunţa până când adevărul nu va ieşi la lumină.

Cu toţii ştiau ce însemna asta. Chestiunea avea să devină

neinteresantă, la un moment dat. Şi, cu trecerea timpului, cititorii ar fi uitat promisiunea ziarului.

— Asta înseamnă că nu suntem cu nimic mai buni decât cei pe care îi acuzăm de deturnare de informaţii. Knud Tåsing îşi croise drum până la biroul de presă şi acum stătea direct în faţa editorului-şef.

— Tåsing, tu chiar vrei să scriem o poveste confuză, complicată, înainte să fim sută la sută siguri? Chiar vrei asta…?

Din nou se auzi un murmur de aprobare. Cu toţii puteau înţelege raţionamentul editorului-şef. Jurnalistul îmbătrânit, 594

- ERIK VALEUR -

cu scandalul său personal în spate, înţelese că bătălia fusese pierdută. Fie se putea întoarce la biroul său şi, la fel ca toţi ceilalţi, să-şi ţină gura, fie să aleagă o ieşire mai dramatică, de exemplu, să se arunce spre port, pe fereastra cu sticlă

termoizolantă. Knud Tåsing nu făcu niciuna din cele două. În schimb, se îndreptă de spate şi rosti cele trei cuvinte pe care nu ar fi crezut că le va pronunţa vreodată:

— Îmi dau demisia.

Plecă din biroul editorial fără a mai spune vreun cuvânt şi nimeni nu îi adresă o vorbă cât timp îşi strânse lucrurile. Nu îl putea vedea pe Nils Jensen nicăieri.

Când ieşi în ceaţa de pe chei, se aştepta să audă paşii fotografului în spatele lui. Se opri pentru o clipă şi ascultă.

Apoi ridică din umeri şi se îndreptă spre centru.

Ministrul de stat fusese chemat din nou în spitalul de campanie, aşa cum numiseră angajaţii cu funcţii mici biroul prim-ministrului.

Are sens

Copyright 2023-2059 MsgBrains.Com