— Asta nu are… nicio importanţă.
Vocea era slabă, aproape o şoaptă, dar cuvintele nu puteau fi înţelese greşit.
— Deci nu este cu adevărat John Bjergstrand?
Figura ei triunghiulară, îngustă, cu nasul ascuţit, luase o tentă gri. Îşi aduse aminte de afirmaţia Mariei, aceea că
această femeie nu poate minţi – nici măcar dacă ar fi vrut cu tot dinadinsul.
— Cine este John Bjergstrand? întrebă foarte direct. John cel adevărat… Cine este?
633
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Se aplecă atât de mult, încât între feţele lor nu era decât o jumătate de metru.
— Răspundeţi-mi, Gerda! Cine este?
Ea alunecă de pe canapea, iar el întinse speriat mâinile şi reuşi să o prindă de un braţ subţire. În acelaşi moment auzi o şoaptă ce ieşise din adâncul pieptului:
— Nu există niciun John Bjergstrand.
Îşi dădu ochii peste cap şi îşi pierdu cunoştinţa pentru o clipă.
El se temea că ar fi putut să moară în braţele lui, aşa că
nu îndrăzni să mai repete ultima sa întrebare.
În timp ce o ridica de pe podea şi o aşeza din nou pe canapea, ea începu să vorbească incoerent.
— Magna… întotdeauna s-a ajutat pe ea însăşi… şi pe mine… şi pe copii. Era acolo numai pentru copii. Nu i-a ajutat niciodată pe alţi oameni… Nu i-a ajutat niciodată pe bogaţi. Nu avea nimic de ascuns… aşa cum se pretinde…
Knud Tåsing dădu aprobator din cap, mai mult pentru a o calma pe bătrână, pentru că el, într-adevăr, habar nu avea despre ce vorbea aceasta.
— Eu l-am luat. Nu Magna, eu am fost… Eu l-am luat, în numele Magnei… Dar ea nu trebuia să ştie. Ea a făcut totul pentru mine.
Knud Tåsing nu înţelegea nici măcar un cuvânt. Bătrâna vorbea acum complet incoerent. Cu toate acestea, el dădu din cap liniştitor, apoi ajunse la numele al cărui sens ea nu îl înţelesese.
— Dorah… Promisese… Promisese, când noi… când noi…
O, Doamne, ce am făcut…
Corpul slăbuţ începu să se agite violent, iar Gerda Jensen izbucni în lacrimi.
Când el părăsi apartamentul, ea încă plângea, lacrimile păreau a veni dintr-o sursă inepuizabilă din interiorul ei, pe care nimeni nu ar fi suspectat-o într-un corp atât de fragil.
Dorah Laursen.
Cu ce Dumnezeu era implicată această femeie?
634
- ERIK VALEUR -
Primise un copil care era imposibil să fie John Bjergstrand
– şi acum era moartă. Căuta o legătură, aşa cum făcuse de nenumărate ori înainte. Părea să nu existe niciuna.
Dar femeia care nu putea minţi îi dăduse cel mai important răspuns, iar el înţelesese semnificaţia acestuia.
Ceva din afacerea Kongslund era complet greşit. Cineva amestecase totul cu atâta măiestrie, încât oricine putea crede că este vorba despre un tipar, când de fapt nu exista un astfel de tipar. Decise să nu îşi împărtăşească informaţiile cu nimeni.
Astfel, Tåsing comise a treia mare greşeală de la începutul afacerii Kongslund, ceea ce, bineînţeles, nu rămase fără
consecinţe, deoarece soarta nu intenţiona să îi mai dea o altă
şansă.
— Da, l-am ucis, îi spuse Orla Berntsen lui Søren Severin Nielsen.
Cei doi bărbaţi stăteau pe şezlongurile abandonate de pe terasa din Søborg. Mărturisirea fostului funcţionar public venise destul de neaşteptat, la prima lor masă luată
împreună după plecarea de la Kongslund.
Firma de mutări golise, în cursul zilei, sufrageria, subsolul şi camerele de la etaj, iar cea mai mare parte dintre lucruri fusese depozitată, până când Orla avea să se decidă ce mai vrea să păstreze. Ar fi vrut să se întoarcă la Lucilla şi la cele două fiice ale sale, la Hellerup, aşa îi spusese lui Severin, dar nu ştia cât timp va rămâne cu familia lui. Lucilla tocmai îi spusese că este bine-venit şi că poate să rămână cât doreşte.
Aproape de prânz, cei de la firma de mutări scoseseră şi ultima piesă de mobilier din mica sufragerie şi, fără
