— Să ţinem un moment de reculegere, spuse pastorul şi cei prezenţi tăcură un minut întreg, înainte ca el să
completeze, cu faţa spre sicriu: Îţi cinstim memoria.
Am privit, ca toţi ceilalţi, spre tavan, în timp ce ne lăsam în voia gândurilor noastre ce nu putea fi exprimate în cuvinte. Până la urmă, El există? Are ochi pentru noi? Oare observă că teama noastră personală din acest moment depăşeşte compasiunea pentru cel decedat şi pentru cei îndoliaţi?
Completam imaginea supravegherii cereşti din această
biserică, ce intimidase deja generaţii întregi, cu un plus foarte personal: Dacă directorul Nordal urmărea acest serviciu divin, mai mult ca sigur că se bucura de sfârşitul criminalului său.
Directorul aflat de mult în pământ fusese înmormântat exact în această biserică. Pastorul citea din Psalmi şi recita Psalmul lui David, cu o voce uimitor de clară, de parcă ar fi vrut să reducă la tăcere toţi demonii care, în ultimele zile, şoptiseră despre circumstanţele misterioase care înconjurau moartea vedetei de televiziune şi care nu excludeau o posibilă
sinucidere.
Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti…
627
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Am ajuns prima la faţa locului, împreună cu Asger, în timp ce Orla şi Severin rămăseseră în vilă, pentru a chema o ambulanţă. Maşina era răsturnată la poalele versantului.
Dacă mă voi sui la Cer, Tu eşti acolo. Dacă mă voi culca înLocuinţa Morţilor, iată-Te şi acolo…
Ancheta iniţială a dezvăluit că vedeta de televiziune trebuie să fi tras brusc de volan spre dreapta, chiar înainte de virajul spre aleea Kongslund, din motive necunoscute, după care a zburat peste deal la un unghi nebun, până când centrul de greutate al maşinii s-a deplasat atât de mult, încât s-a răsturnat pe partea stângă a pantei abrupte. Maşina alesese exact acelaşi loc ca şi regele, care căzuse secolul trecut de pe deal, împiedicându-se, şi întâlnise acelaşi ciot de copac care, în trecut, oprise căderea regelui, dar acum impactul fusese atât de violent, încât reporterul TV fusese aruncat prin parbriz.
Dacă voi zice: Cel puţin întunericul mă va acoperi şi se vaface noapte lumina dimprejurul meu. Iată că nici chiarîntunericul nu este întunecos pentru Tine, ci noapteastrăluceşte ca ziua, şi întunericul, ca lumina…
Poate că îşi pierduse brusc controlul asupra picioarelor sale bolnave şi nu şi-a dat seama că apăsase pedala de acceleraţie apoi, panicat, a tras de volan. Aceasta era cea mai plauzibilă explicaţie care îmi trecuse prin cap, dar am văzut concluziile din raportul poliţiştilor veniţi la faţa locului, care nu împărtăşeau această teorie.
Apostolul scrie în Epistola sa către Romani: Căci nimenidintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentrusine…
Trupul lui Peter Trøst Jørgensen fusese aruncat printre crengile puternice ale unuia din cei doisprezece fagi de pe deal, unde rămăsese blocat într-un mod grotesc, cu capul în jos, ca şi cum cineva îi dăduse drumul să cadă de sus, din cer, pe pământ. Era o privelişte crudă. În afară de paramedici, numai Asger şi cu mine am putut vedea de 628
- ERIK VALEUR -
aproape detaliile macabre (îl scoseseră de acolo şi îl acoperiseră înainte să vină poliţia).
Viu sunt Eu, zice Domnul, tot genunchiul să Mi se plece…
Am vomitat între plantele fertilizate cu unt ale fostului căpitan de marină. Prin perdeaua de lacrimi am crezut că
văd o fetiţă printre trunchiurile copacilor, care stătea nemişcată, cu ochii aţintiţi spre mine. De îndată ce m-am ridicat, ea a fugit spre casa albă, pustie, în care trăise prietena mea de suflet. Nu le-am spus despre ea nici poliţiştilor, nici paramedicilor, nici altcuiva.
Amin…
Au găsit la el o chitanţă pentru o noapte petrecută într-un mic hotel din insula Zealand, în apropierea unui sat de al cărui nume nu mai auzise nimeni vreodată: Gøderup.
Nimeni nu putea spune ce făcuse acolo vedeta TV în ultima noapte a vieţii sale.
Îi rog pe cei îndoliaţi să se ridice…
Scoaseră pe braţe sicriul din biserică. Asger mergea în faţă
în stânga, Susanne în dreapta. De mijloc ţineau Knud şi Nils, iar în spate cei doi avocaţi, Orla şi Severin. Duseră sicriul la marginea mormântului, peste a cărui deschidere se afla o structură verde din fier, cu nişte curele înguste pentru lăsarea coşciugului în groapă.
Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru IisusCristos…
Lăsară sicriul în mormânt.
…care, în marea Sa îndurare, ne-a renăscut la o speranţă
vie prin învierea Sa din morţi. Din ţărână ai fost făcut, înţărână te vei întoarce şi din ţărână te vei ridica din nou.
Sunetul uscat, gol al celor trei lopeţi de pământ îi însoţi cuvintele. Ritualul păru a fi un semn pentru toţi fotografii care, până în acel moment, păstraseră o oarecare distanţă.
Roiau în grupuri spre mormânt, învârtindu-se în jurul nostru, surprinzând celebrităţile şi îndoliaţii din toate unghiurile posibile.
629
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Acum să cântăm împreună psalmul numărul 127, spuse pastorul.
Stăm la marginea mormântului şi cântăm, chiar şi unii fotografi cântă împreună cu noi, în timp ce fac prim-planuri cu numele de pe piatra înaltă şi albă din marmură.
Peter Troest Jochumsen.
În jurul nostru, în curtea enormă, se află bărbaţi şi femei cu nume de familie formidabil de daneze, ca Lehmann, Spreckelsen, Federspiel, Hasfeldt, Hinzpeter, Falkenskiold, Warburg şi Wedell-Wedelsborg. Pe o distanţă de o milă, nici măcar un singur Jensen – şi niciun Jørgensen.
