Păcatele mamelor şi ale taţilor nu vor fi niciodată ispăşite deun copil ca Orla. El va deveni o parte a întunericului – şi la sfârşit, întunericul în sine.
149
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Uneori, profeţiile cereşti ale Magdalenei sunau mai degrabă ca un blestem venit din iad.
Apoi se aplecă într-o parte, pe braţul scaunului, aproape să îl răstoarne, mai pufni o dată şi dispăru.
150
- ERIK VALEUR -
8
FRICA
8 MAI 2008
Mama mea adoptivă bate la uşă. Eu nu reacţionez laciocănitul ei, dar cu toate acestea ea intră în camera pe caremi-a dat-o şi se aşază pe pat. Rămân la masa mea din faţaferestrei cu vedere la fiord şi la insula Hven.
— Iar citeşti aceste caiete, Marie, spuse ea şi eu am simţitteama din această constatare, pe care o rostea în mod repetatde la moartea Magdalenei.
Este convinsă că jurnalele pe care le-am moştenit de laprietena mea spastică conţin secrete pe care niciun copil nu le-ar putea suporta. Vrea să mă protejeze – aşa cum şi-a protejatîntotdeauna turma împotriva oricăror ameninţări din exterior.
Astăzi, la mulţi ani de la pensionarea ei, Kongslund adevenit centrul unui caz care merge înapoi, pe urma unuitrecut secret.
În timp ce ministrul de stat şi şeful său de personal îi aşteptau pe ceilalţi, Almind-Enevold repetă aproape cuvânt cu cuvânt ceea ce spusese deja la întâlnirea de criză de acum trei zile:
— Îl cunoaşteţi pe Carl Malle – şi ştiţi ce reprezintă. Avem nevoie de el acum… Nu putem tolera ameninţările anonime împotriva ministerului. Deşi încă nu ne putem da seama ce pune la cale autorul, trebuie să îl sprijinim pe Carl Malle cu tot ceea ce ne stă în putere.
— Dar această scrisoare este lipsită de orice substanţă, obiectă Orla Berntsen.
Ministrul îşi privi lung protejatul. Apoi spuse:
— Trebuie să fiţi sigur în legătură cu un lucru. Şeful poate cădea în orice moment, cu boala sa, aşa că noi… aşa că eu voi fi obligat să preiau conducerea ţării, cu toate complicaţiile 151
- AL ŞAPTELEA COPIL -
asociate. În cercurile restrânse, Almind-Enevold se referea întotdeauna la prim-ministru ca Şeful. Şi un caz ca acesta nu trebuie să ne stea în coaste prea mult timp. Nu trebuie să
dăm impresia că membrii guvernului ar duce o viaţă dublă; în plus, în câteva zile Kongslund are o aniversare foarte importantă şi nu vreau, în niciun caz, ca această sărbătoare să fie… umbrită de mâzgălelile unui nebun.
Orla ar fi intervenit, în condiţii normale, spunând că acest caz nu era, de fapt, un caz real – dar tonul din vocea ministrului îl făcu să îşi împreuneze mâinile şi să asculte trosnetul liniştitor al articulaţiilor, fără a spune nimic. Era evident că ministrul era mai nervos decât de obicei.
În cele din urmă, ministrul de stat rupse tăcerea:
— Am avea nevoie de o diversiune…
— O diversiune?
Orla Berntsen repetă cuvântul cu un semn de întrebare sonor, chiar dacă înţelegea perfect despre ce e vorba.
— Avem nevoie de un caz care să poată distrage atenţia de la toate, în cazul în care Knud Tåsing şi tabloidul lui ne-ar face cu adevărat rău. Aceasta este propunerea lui Carl Malle…
— Ce ziceţi despre tânărul tamil…? Propunerea apăruse spontan pe buzele lui Orla Berntsen, fără să se fi gândit la asta. Unele ziare au abordat deja subiectul deportării iminente, spuse el. Poate că ar fi o idee să-l…
Se opri pentru o clipă, gândindu-se.
— Să-l dăm direct afară? Ministrul se încruntă, apoi faţa i se lumină: Da, la naiba… asta chiar ar putea distrage atenţia publicului. Mass-media iubeşte poveştile siropoase…
Agresiunea… Abuzurile. Setea de putere.
Se auzi o bătaie în uşă. Secretara îi conduse pe cei doi bărbaţi înăuntru. Vrăjitorul se aşeză lângă Orla, în timp ce Omul gri rămase lângă fereastra care dădea în curte; ochii îi erau înfundaţi în orbite. Arăta, într-adevăr, mizerabil.
Trebuia să se pensioneze în curând şi îi era teamă să nu fie prins chiar în ultimul moment de un suflu satanic.
152
- ERIK VALEUR -
Ministrul apăsă un buton şi spuse:
— A venit Carl…? Atunci poftiţi-l înăuntru, vă rog! Se ridică şi îl salută pe fostul poliţist, între birou şi uşă, cu o îmbrăţişare scurtă şi cu o bătaie pe spate. Ce mai faci?
Bărbatul înalt şi impunător dădu din umeri.
— Tu? Ce face Lykke?
