Knud Tåsing, pe de altă parte, îşi băgase coada între picioare şi îşi acceptase înfrângerea. Fără articolul său, probabil că omul nu ar fi fost achitat niciodată şi această
faptă îi trăsese covorul de sub picioare. Îşi părăsise soţia şi închiriase un mic apartament în Christianshavn, unde îşi petrecuse următorii cinci ani ca freelancer fără foarte mare succes, înainte să-şi găsească de lucru la Fri Weekend, în ciuda protestelor uriaşe din Ministerul de Stat. Acum, în fiecare dimineaţă, pedala de-a lungul portului, către redacţie, pe drumul de întoarcere îşi făcea cumpărăturile din Brugsen şi îşi petrecea weekendul în faţa televizorului.
155
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Am parcurs toate ediţiile din Billed Bladet, Hjemmet şi Familie Journalen din ’61 şi în Billed Bladet din 19 mai am găsit acest articol. Knud Tåsing puse trei fotocopii A3 în faţa fotografului. Este vorba despre copilul părăsit de la Kongslund… Inger Marie Ladegaard.
În ziua aniversării, copil găsit pe treptele orfelinatului, suna titlul oarecum brutal, de deasupra imaginii unei tinere cu halat alb şi bucle blonde.
— Ea există, dar ştiam asta deja.
Jurnalistul ignoră comentariul morocănos.
— M-am mai interesat şi de acest John Bjergstrand, spuse el. În reţea nu există nimeni cu acest nume, nici în cărţile de telefon din 1990 până în 2007. Deci trebuie să mergem şi mai în urmă, dar pentru asta avem nevoie de alte registre şi de cărţi vechi de telefon. Trebuie să mergem înapoi, cel puţin până în 1961, dacă nu şi mai departe.
Fotograful nu răspunse.
— Din păcate, literele decupate de pe plic nu apar în articolul din Billed Bladet din anul 1961. De fapt, asta speram. Hotărâtor e, deocamdată, că literele au diferite culori, ceea ce exclude o serie întreagă de reviste de pe vremea aceea. Bunăoară Dansk Familieblad avea numai titluri negre, în timp ce Alt for Damerne era mult mai progresivă şi articolele sale aveau titluri de culori diferite. La fel şi Billed Bladet, Hjemmet, Familie Journalen, Ude og Hjemme. Pe celelalte încă trebuie să le mai verific…
Knud Tåsing se ridică şi se strecură pe calea îngustă
dintre grămezile de hârtie, până la fereastră.
— Dar mai avem şi o a treia pistă. Ce anume din această
scrisoare a tulburat ministerul atât de mult?
Reporterul se întoarse la biroul său şi lovi cu palma deschisă articolul pe care Fri Weekend îl publicase, în aceeaşi zi, pe prima pagină.
Afacerea Kongslund: Ce ascunde casa de copii?
Pe lângă cuvintele provocatoare, era tipărită şi o fotografie veche a fostei directoare, domnişoara Ladegaard.
156
- ERIK VALEUR -
Purta o rochie de culoare albastru-deschis, cu o broşă cu un ametist albastru în piept, zâmbindu-i fotografului şi ţinând în braţe o fetiţă cu bucle aurii.
Mama Danemarca, era scris sub imagine.
Alături era o fotografie a mai tinerei Susanne Ingemann.
Stătea pe scări, în faţa picturii unei doamne, într-un luminiş
de pădure idilic, şi această fotografie şi acest titlu – Trecut secret? – ridica problema de rău augur că era ceva nu foarte în regulă şi că poate protagoniştii acestei poveşti nu erau chiar cei care se dădeau a fi şi că trecutul şi prezentul privite împreună ar putea dezvălui o înşelătorie.
„Manipulare ingenios executată”, se gândi Nils.
Susanne Ingemann avea să-şi iasă din fire, era limpede.
— Procesul este în derulare, spuse Knud Tåsing aruncând o ultimă privire către ziar. Am chiar şi câteva informaţii destul de interesante. Reactivă ecranul computerului său cu o lovitură în mouse. Una dintre ele a venit de la televiziunea noastră nouă şi mare, pe al cărei director de ştiri l-am cunoscut odată… foarte bine, într-o altă viaţă.
Jurnalistul se holba la un e-mail pe care Nils nu-l putea vedea.
— Peter Trøst are darul… de a acţiona brutal, cu greu se poate spune altfel. Şi ştii ce renume a câştigat în mica noastră lume a televiziunii. Dacă cineva poate găsi locul unui eveniment, el este acela. Exact asta ne trebuie – cu condiţia să îl convingem, pentru a rezolva acest mister.
Fotograful nu spuse nimic.
— În orice caz, vom merge la această aniversare şi, între timp, eu îi vânez pe oamenii din acea vreme. În primul rând, o voi căuta pe bona pe nume Agnes Olsen. Jurnalistul bătu în fotografia din ziar, care o arăta pe femeia cu copilul părăsit în braţe. Ţinând cont de numele comun, sigur nu va fi o activitate uşoară.
157
- AL ŞAPTELEA COPIL -
Orla Berntsen îşi imagină cum figurile celor doi bărbaţi luaseră, brusc, o expresie diferită, de îndată ce ieşise el din cameră.
Părăsise biroul ministrului, după ce Almind-Enevold îi dăduse de înţeles că doreşte să discute singur cu vechiul său prieten şi aliat, Carl Malle.
Cu toate acestea, i se părea că le aude vocile prin toţi pereţii palatului, până în anticamera biroului său, în care Musca încerca cu disperare să înţeleagă ce se întâmplă.
Ce se întâmplă aici, de fapt…?
O întrebare foarte corectă.
Trebuie, prin toate mijloacele, să încerci să îţi păstrezi…!
