— Dacă este aşa, voi afla. Şi apoi mă întorc. Se ridică şi încheie cu o ameninţare: îţi promit.
— Atunci a fost o coincidenţă – cu Severin? întrebă Orla.
Întrebarea venise spontan şi fără să se gândească. Deşi vorbise cu el timp de trei zile prin intermediul robotului telefonic, încă nu avusese nicio întâlnire cu singurul om cu care fusese vreodată prieten.
Carl Malle se opri brusc din drumul său spre uşă.
— Cu cine…?
— Cu Severin din casele galbene – pe care l-aţi cunoscut şi dumneavoastră?
— Habar n-am despre ce vorbeşti.
Nu se dăduse de gol.
160
- ERIK VALEUR -
— Băiatul cu bandajul. Søren Severin Nielsen astăzi este jurist, cel mai căutat avocat în materie de refugiaţi. A fost o coincidenţă?
Şeful securităţii rămase nemişcat.
— De ce nu-l întrebaţi şi pe el dacă a primit vreo scrisoare…?
Nu putea fi trecut cu vederea că reuşise să marcheze. Carl Malle inspiră adânc, după care se întoarse cu spatele la el.
— Søren Severin Nielsen nu este în relaţii tocmai bune cu reprezentanţii acestui minister, tu ştii mai bine decât oricine altcineva, răspunse el apoi. Dar de ce nu-l întrebi chiar pe el?
— Am încercat deja. Cred că autorul a trimis scrisoarea anonimă către o serie de foşti copii de la Kongslund. Nu ştiu de ce şi nu ştiu în ce fel sunteţi implicaţi Ole şi dumneavoastră. El pufni, iar în mijlocul mâniei lui apăru o teamă inexplicabilă… Dar ceva nu este în regulă.
Carl Malle nu se întoarse.
— Dacă vă caută vreun post de televiziune – dacă Peter Trøst vă va contacta, atunci nu trebuie să-i spuneţi niciun cuvânt. Nici măcar un cuvânt. A devenit deja destul de public.
Orla Berntsen îşi răsfiră degetele pe masă.
— Poate că ar trebui să verificaţi dacă Peter Trøst a fost adoptat. Vedeta naţiunii. Poate că autorul scrisorii i-a şoptit ceva personal…
Fără niciun cuvânt, Carl Malle ieşi din birou şi închise uşa în urma lui.
161
- AL ŞAPTELEA COPIL -
9
POSTUL DE TELEVIZIUNE
MAI 2008
Nimic nu merge conform planului, ar fi spus Magdalene, nicimăcar la cele mai înalte niveluri ale guvernului. Toate ziareledin ţară scriseseră despre copilaşul pe care îngrijitoarea îlgăsise în coşul de răchită; marile posturi de televiziunepreluaseră subiectul şi, în siajul lor, furia şi mânia aveau să
iasă, în cele din urmă, la suprafaţă.
Exact aceasta era situaţia de care ministerul se temea celmai mult.
Dintre toţi copiii pe care îi găsisem şi pe care îi urmărisemdupă plecarea lor de la Kongslund, Peter era cel mai fragil şicel mai ciudat – chiar dacă nu se observa nimic pe ecranele deteleviziune din ţară. Ca adult, începuse exact aşa cum Magnafredona în cântecul ei nesfârşit cu elefanţi: Sigur pe el,mărşăluise înainte, fără a se poticni sau ezita vreodată.
Toate privirile erau îndreptate spre el – şi toată lumea îladmira.
Nimeni nu ar fi ghicit că existau secrete în viaţa lui pe careel, ca toţi ceilalţi şapte copii din Camera elefanţilor, leascunsese cu succes.
Un om cu imaginaţie bogată putea vedea în clădirea principală a Channel DK, la sud de Roskilde, o navă spaţială
dintr-o galaxie îndepărtată, aterizată forţat, dar obiectiv vorbind nu era decât o structură mare, ovală şi neagră. Şi cum privirile obiective primau, postul de televiziune fusese poreclit de popor Trabucul.
În ceaţa care se ridica deasupra fiordului îi puteai vedea, în fiecare dimineaţă, pe angajaţi trecând ca într-o procesiune de furnici din parcare, peste gazon, în clădirea unde munceau zi de zi. Nimeni nu privea înapoi şi nimeni nu 162
- ERIK VALEUR -
punea la îndoială sarcinile pe care le avea. Toată lumea era întotdeauna punctuală – şefi, jurnalişti, secretare, tehnicieni, curieri şi personalul cantinei, cu toţii erau recunoscători pentru slujba lor din centrul lumii televiziunii. Cu toţii urmau sloganul pe care preşedintele Bjørn Meliassen îl rostise într-o zi de primăvară, la înfiinţarea postului, cu trabucul în gură: Televiziunea ne oferă apropiere şi informaţii
– televiziunea ne aduce aventură – şi ne ajută să ne înţelegemsemenii.
Meliassen era de formaţie profesor de gimnaziu, dar, după
prima sa apariţie televizată, fusese promovat la profesor de liceu. Sub conducerea sa, Channel DK devenise, în câţiva ani, cea mai mare şi mai progresivă piaţă de locuri de muncă
