190
- ERIK VALEUR -
Telefonul său mobil sună.
Ministrul era în lift, urca spre biroul lui.
Se ridică, puse două pahare de vin pe masa ovală din lemn de trandafir şi deschise uşa.
Almind-Enevold era mai mic decât părea la televizor şi de aproape arăta atât de îngrijit, încât putea fi luat drept homosexual – sau drept cineva care avea o slăbiciune pentru băieţei. Dar copoii din presă nu găsiseră dovezi, ci mai degrabă contrariul. Locuia singur cu soţia lui, nu aveau copii şi din când în când el vizita alte femei.
Patru gărzi de corp îl însoţeau pe ministrul de stat –
probabil pentru a confirma poveştile de ameninţări şi hărţuire primite din partea cercurilor fundamentaliste musulmane, pe care purtătorul său de cuvânt, poreclit Vrăjitorul, le lansa periodic în presă. Din fericire, gărzile de corp rămaseră în faţa uşii.
Enevold luă loc fără invitaţie pe cel mai larg şi mai moale fotoliu, cu un pahar de vin roşu într-o mână şi cu o ţigară de foi subţire în cealaltă mână. O spirală fină de fum se ridică
spre tavan şi puternicul om dădu din cap către coordonatorul de ştiri şi de divertisment.
— Au fost timpuri în care ştirile şi divertismentul erau două lucruri diferite, spuse el printr-un cerc perfect de fum, mai mult pentru sine decât pentru interlocutorul său.
Peter Trøst abordă un ton lejer.
— Trebuie să fim în pas cu timpurile – şi să acordăm atenţie publicului, vorbi el zâmbind. Aşa cum şi guvernul trebuie să reacţioneze la voturile lui.
Ministrul îl privi nedumerit pentru o clipă.
— Rezultatele sondajelor, spuse Peter.
Ministrul râse scurt, zgomotos. Toţi jurnaliştii ştiau cât de dur era acest bărbat. Era un prieten personal al profesorului deoarece, în anii marii rebeliuni, urmaseră împreună
facultatea de drept.
Peter îşi puse paharul pe masă.
191
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Ştiu de relaţia dumneavoastră specială cu orfelinatul din Skodsborg. Şi în patru zile, directoarea va sărbători aniversarea de şaizeci de ani.
— Fosta directoare a casei, da.
— Directoarea propriu-zisă a casei, s-ar putea spune… Aţi susţinut-o întotdeauna în calitate de şefa a orfelinatului la a cărui faimă aţi contribuit, de asemenea.
Ministrul nu răspunse.
— Ideea aniversării de pe 13 mai vă aparţine? întrebă Peter Trøst.
— Da, eu am organizat-o.
— Pentru a vă asigura că se vorbeşte despre petrecere, şi nu despre scrisoarea anonimă? Sau despre deportarea unui băieţel tamil orfan…?
Peter nu putea spune de ce amestecase dintr-odată aceste două lucruri. Poate că vinul era de vină. Dar în mod clar simţise nevoia de a-şi provoca adversarul într-un fel în care niciun jurnalist TV normal nu îşi putea permite.
— Da, răspunse oaspetele său, fără nici cel mai mic semn de surprindere pentru întrebarea insolentă.
Peter Trøst deschise sertarul de sus, luă exemplarul său din Fri Weekend şi citi părţi din pasajele însemnate înainte.
— Bine-cunoscut orfelinat, acuzat că ar ascunde copiii… Era vorba de politicieni, înalţi funcţionari sau actori, care nu au dorit să îşi pună la bătaie reputaţia sau cariera din cauza unei mici escapade… În schimb, au apelat la directoarea orfelinatului din Skodsborg, a cărei aniversare va fi sărbătorită în viitorul apropiat, astfel asigurându-se că
problemele le vor fi rezolvate discret şi spre mulţumireatuturor.
Ministrul sorbi din vin, dar nu spuse nimic.
— Doriţi să comentaţi această descriere?
— Pentru asta m-aţi rugat aşa din scurt să fac acest ocol?
Ministrul uitase, se pare, că propunerea venise de la el.
Pentru a aduce în discuţie această poveste plină de aventuri?
Asta este, fără a exagera, sub demnitatea mea.
192
- ERIK VALEUR -
