Un singur ziar tratase subiectul, iar pe prima pagină
fusese tipărit un titlu îndrăzneţ: Vandalismul îl ucide pe director.
Poliţia i-a interogat o zi întreagă pe cei cinci băieţi.
Săptămâni întregi comunitatea fusese zdruncinată. Au circulat numeroase zvonuri şi supoziţii, dar cum presupuşii autori de clasa a şaptea nu puteau fi nici pedepsiţi, nici nu făcuseră vreo mărturisire – ca să nu mai vorbim despre existenţa unei arme a crimei care să corespundă descrierii 184
- ERIK VALEUR -
experţilor din domeniul forestier, în cele din urmă cazul fusese clasat, directorul fusese îngropat, astfel că
întâmplarea a fost dată uitării.
Băieţii din clasa a şaptea fuseseră eliberaţi şi s-au confruntat cu sancţiunile interne, despre care, săptămâni mai târziu, încă se mai auzea în zone extinse din Strandvej.
Erau aceiaşi băieţi care îl persecutaseră pe Knud şi care conspiraseră în toamnă cu directorul, pentru povestea fatală
care declanşase scandalul devastator.
Principalul suspect nu îşi dăduse seama niciodată cum dispăruseră mănuşile sale de pe raftul din hol, pentru ca, spre groaza lui – şi a directorului să reapară, în ultima zi de şcoală la baza copacului tăiat.
În ciuda unor eforturi considerabile, profesorii şi elevii şcolii private nu au reuşit să rezolve cazul şi să-l găsească pe adevăratul ucigaş al copacului şi al bărbatului.
185
- AL ŞAPTELEA COPIL -
11
MINISTRUL DE STAT
9 MAI 2008
La vârsta de doisprezece, treisprezece ani, am întrebat-o peMagna dacă este absolut sigură că pânza fină a păianjenuluirezista, într-adevăr, tuturor picioarelor care se legănau pe eaîn fiecare an.
Ea mă privise cu nerăbdare şi îmi răspunsese:
— Marie, această plasă îi ţine pe toţi copiii care continuă să
existe în lumea lui Dumnezeu!
Poate că preocuparea mea îşi avea originea în propriile-mimembre deformate – sau poate că înţelesesem încă de atuncică niciun suflet pământesc nu mă va invita vreodată la dans –
şi că, dacă totuşi se va întâmpla această minune, urâţeniamea ar provoca un pas greşit fatal, care ar face firele să serupă şi copiii aflaţi în grija mamei mele adoptive ar plonja înadâncuri.
Magna, ca de obicei, răsese zgomotos din cauza temerilormele. Ea râdea, de fapt, din cauza acestui tip de fobii – şi euînchisesem ochii şi mă rugam ca Atotputernicul să nu poată
auzi râsul ei de acolo, de sus.
Peter puse scrisoarea şi botoşeii croşetaţi pentru copii înapoi în sertar. Vorbise cu destul de puţini oameni despre prima etapă a vieţii sale.
Decizia sa de a deschide uşa către trecut o luase în secret, la fel ca atunci când se pregătise cu fierăstrăul în pădure.
Timp de treizeci de ani, Peter Trøst trăise ca într-un fel de tunel care îl condusese direct în studiourile de televiziune din
„trabucul” din Roskilde, în camera de zi daneză, unde oamenii nu ar fi vrut pentru nimic în lume să le fie stricată
seara perfectă – cel puţin aşa susţinea profesorul. Într-adevăr, televiziunea nu mai era privită doar de la distanţă.
186
- ERIK VALEUR -
Lumea putea fi privită de parcă ar fi fost foarte aproape, fără
a fi, de fapt. Dar Kongslund era tezaurul naţional cel mai intim, în epoca globalizării, la care se putea gândi cineva.
În camera de concepţie, în care leii tineri ai postului răcneau şi îşi arătau colţii prezentând noile concepte populare pentru public, profesorul îşi începuse ziua cu un apel:
— Ziua de ieri nu ajută pe nimeni să avanseze… Nimeni nu îşi poate permite să rămână cu dureri de cap… Oamenii îşi doresc să nu fie uitaţi – dar nu din cauza problemelor!
Leii tineri dăduseră din cap, pentru că în palatul televiziunii cuvântul lui era lege. El era domnitorul cerului, punctul de plecare al tuturor informaţiilor şi tatăl armatei harnice de furnici a postului Channel.
Ca profesor senior de literatură nordică în cadrul Universităţii din Copenhaga, el îşi făcuse debutul în televiziune, surprinzător şi complet neaşteptat, în cadrul unei discuţii cu un sociolog cultural cu fobie la ecran, despre influenţa tot mai mare asupra oamenilor prin intermediul televiziunii. O frază pe care o formulase în acea seară avea să
pună capăt pentru totdeauna acelei mici existenţe cenuşii, de om de bază al universităţii:
— Televiziunea este a opta minune a lumii, deoarece este capabilă de a rezolva toate problemele şi de a ne vindeca de orice teamă: singurătate, izolare, violenţă şi război şi da, chiar foamete şi dezastre naturale. Televiziunea este singura revoluţie reală a timpului nostru!
