trebuie să fii mult mai mult decât o persoană cu rezistenţă
medie, pentru a supravieţui întâmplărilor prin care ai trecut tu.
Faţa lui Peter se făcuse purpurie.
— La ce te aşteptai, Trøst? Să nu am nicio informaţie despre cea mai mare vedetă a mea? Glumeşti. Niciodată nu ai luat legătura cu părinţii tăi biologici, ca mulţi alţii în situaţia ta. Nici măcar nu ştii cine sunt şi nici nu vrei să ştii.
De aceea Kongslund este atât de important pentru tine. Ar trebui să îi consulţi pe excelenţii noştri psihologi şi să
clarifici totul.
Peter Trøst simţi greaţa urcându-i din stomac. Profesorul ştia episoade din trecutul său, pe care în niciun caz nu trebuia să le cunoască. De unde obţinuse aceste informaţii?
197
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Ascultă, Trøst… Profesorul nu i se adresa niciodată lui Peter cu prenumele atunci când îi ţinea predici. Chiar dacă
suntem subvenţionaţi de unchiul nostru bogat din America, viitorul nostru nu este construit pe caritate, ci din veniturile greu de obţinut din publicitate. Aceasta este lumea noastră.
Şi în această lume nu câştigi nimic cu astfel de poveşti.
Crede-mă. Şi încă ceva… Peter îşi susţinu privirea încruntată, stând la distanţa de doi metri. Carl Malle m-a contactat telefonic, în numele ministrului. Ca şef al anchetei, nu este foarte încântat de intervenţia noastră.
Peter îl văzu în faţa lui – Carl Malle, inspectorul şi vânătorul, şi în acelaşi moment îi deveni clar de unde avea profesorul informaţiile despre el. Greaţa continuă să urce, ajungându-i în gât. Ei ştiau mai multe decât ar fi fost posibil.
— El a făcut cercetări despre mine, spuse el. Ai obţinut informaţiile de la Carl Malle.
Ochii profesorului licăriră scurt. Apoi clătină din cap cu părere de rău şi spuse, cu o horcăială în piept:
— Povestea asta o să fie declinul tău, Trøst.
Sunase ca o mantra.
Cu sticla de vin goală în mână, el ieşi din birou.
Afară, în parcare, greaţa lui Peter Trøst apăru din nou cu o asemenea putere, încât se retrase între două maşini de transport, pentru că îi venea să vomite.
Următoarele trei ore condusese fără ţintă între oraşele din insula Zealand, pe care le vedea în fiecare zi din biroul său din „trabuc”. Privea prin ferestrele luminate şi vedea siluetele oamenilor care locuiau acolo.
De ce?
Încercă din nou să-l contacteze pe Søren Severin Nielsen –
poate că avocatul îl putea ajuta. Îl cunoştea de mult pe şeful de personal al ministrului de stat şi fusese el însuşi la Kongslund. Şi avea reputaţia unui jurist capabil, în ciuda modului său de viaţă fără speranţă.
Dar, din nou, nimeni nu răspunse la telefon.
198
- ERIK VALEUR -
12
SEVERIN
1976-1984
Întotdeauna am considerat întâlnirea lui Orla cu Severin ocoincidenţă – deşi cred că cei doi băieţi fuseseră plasaţiintenţionat în cartierul lui Carl Malle. Riscul ca ei doi să seîntâlnească în cartier era atât de mic, încât păpuşarul invizibildin afacerea Kongslund nu se gândise niciodată că o astfel deîntâlnire ar fi putut avea loc.
Severin părăsise Kongslund cu câteva zile înaintea lui Orlaşi toate domnişoarele, bonele şi infirmierele stăteau, ca deobicei, pe alee, făcând cu mâna şi dorindu-i micului călător oviaţă fericită. Noul cămin al lui Severin era destul de diferitfaţă de cele ale celor mai mulţi copii adoptaţi – în cazul său,moartea îl preceda.
Şi din nou, a venit un elefant în fugă… a călcat pe ochiurilepânzei fine şi a dispărut…
…şi, bineînţeles, eu l-am urmat.
Să ne întoarcem la piatra cea mare, unde Orla dusese ultima luptă împotriva demonilor săi interiori; cenuşiu şi masiv, stătea în mijlocul poieniţei ca spatele arcuit al unui uriaş, care îşi sprijinea bărbia cu mâna, pentru a privi pe deasupra pământului. Acolo l-a văzut Severin pentru prima dată, în timp ce stătea, cu bandajul său gros, în ascunzătoare. Cu toate acestea, a fost nevoie să mai treacă
încă şapte ani până când băiatul din blocurile galbene să
iasă la lumină.
În zilele de după uciderea Prostănacului, Carl Malle a tras toate sforile care erau atunci în mâinile sale şi a găsit un internat în Sjællands Odde unde Orla, bastardul care nu-şi găsea liniştea, băiatul fără prieteni, trebuia să găsească un punct de sprijin în viaţa sa.
199
- AL ŞAPTELEA COPIL -
