Braţele lui Severin se lăsară în jos. La sfârşitul verii, serile erau reci şi vântul suflă o singură frunză pe vârful pantofului său.
Apoi, cu o vehemenţă inexplicabilă, Orla spuse:
— Nu mi-ai zis niciodată că ai fost adoptat, nu?
— Nu.
— Ai fi putut să-mi spui liniştit.
Furie. Ceea ce fostul ministru al justiţiei îi povestise la Italiano fusese un adevărat şoc, dar, în acelaşi timp, în interiorul său se trezise încrâncenarea.
— Da.
Confirmarea prietenului său Severin rămăsese atârnând solitară în aer.
— Dar nu ai spus asta.
— Mama mi-a spus asta, înainte să merg la şcoală, rosti Severin, de parcă ar fi putut explica anii de tăcere.
Rămăsese nemişcat şi îşi smuci piciorul stâng, dar frunza rămase lipită. Dădu cu piciorul în lespedea de piatră.
205
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Ai fost luat din Kongslund?
— Da. Dar… de unde ştie el asta?
— I-am povestit despre mine, i-am spus că mama m-a lăsat la Skodsborg – numai în primul an. El a râs şi mi-a spus că ştia foarte bine şi apoi mi-a povestit despre el însuşi.
— Dar cum…?
— A spus că o cunoaşte pe directoarea de la Kongslund de zeci de ani. Tânăr fiind, a sprijinit Protecţia copilului. Până în anii ’60, aceasta era răspunzătoare pentru toate adopţiile. Şi acest om nu a uitat nimic… A pretins că-şi aminteşte orice nume pe care le-a auzit sau despre care a citit vreodată. Noi am fost acolo în acelaşi timp.
— Asta sună…
Din nou Severin rămase nemişcat, holbându-se la vârfurile pantofilor.
— Ca o coincidenţă, da… Dar eu nu sunt atât de sigur că
este, într-adevăr, o coincidenţă, spuse Orla.
Furia se întorsese.
La scurt timp după aceea, stăteau sub blana lui Mille de pe perete şi discutau, şi pentru prima dată, Severin i-a povestit despre părinţii săi. Tatăl său adoptiv era meşter geamgiu şi se numea Erling; mama lui adoptivă venea din Suedia şi se numea Britt. Înainte de adopţia lui Severin, ei avuseseră un fiu, pe nume Hasse, care murise la vârsta de şase ani.
— A fost călcat pe Gladsaxevej de un camion de douăzeci de tone, care venea dinspre Lauggårds Alle.
Severin arăta de parcă ar fi vrut să plângă.
Camionul îl strivise pe băiat, care rămăsese nemişcat din cauza şocului şi fusese călcat de toate cele patru anvelope de pe partea dreaptă. Plasa de cumpărături pe care Hasse o ţinea în mână rămăsese pe stradă şi toate cumpărăturile erau intacte. De atunci, punga stropită cu sânge stătea într-un sertar încuiat din dormitorul lui Britt. Soţul ei nu putuse niciodată să deschidă sertarul şi să arunce comoara macabră. Hasse fusese singurul ei copil, deoarece Britt 206
- ERIK VALEUR -
suferise o eclampsie severă după naştere, în timpul căreia aproape că murise. Ea se retrăsese într-un cocon de durere şi stătea în tăcere la fereastră, privind locul de joacă dintre casele galbene. În mintea ei, ea se afla în peisajul din copilărie şi vedea mânjii cum păşteau la marginea pădurii.
Aceşti mânji erau cei care au fost aleşi de maistru, din toate coincidenţele vieţii, pentru a le transforma în instrumentele catastrofei care avea să se abată mai târziu asupra lui Severin.
După ce stătuse luni de zile în camera de sus, Erling a decis să acţioneze. Au obţinut relativ repede permisiunea de a adopta un copil, ceea ce, la acel moment, însemna o perioadă de aproximativ trei ani, şi aşa Severin a ajuns într-o familie cu fantome, încă bântuită de un alt băiat, care se oprea întotdeauna în sufragerie, ţinând în mână plasa de cumpărături pătată de sânge.
Orla a fost şocat de povestea prietenului său.
— Ai crede că adulţii ar trebui să fie mai… ei bine, mai maturi, a exclamat el.
Severin râse şi îşi stropi din greşeală vin roşu pe cămaşă
continuând să vorbească cu gura sa mică, de un roşu aprins.
Faţa lui era atât de apropiată de cea a lui Orla, încât parcă ar fi vrut să-l sărute. Şi Orla simţi din nou furia pe care Almind-Enevold o dezlănţuise în el.
Erling îl luase pe micul Severin – căruia în Kongslund i se spunea numai Buster (după iubitul actor Cirkus Buster) – şi plecase cu el la Skodsborg, cu maşina de firmă. Avea patru ferestre mari pe platforma camionului, pe care trebuia să le livreze unui angrosist din Hellerup. Şi în timp ce Severin dormea pe bancheta din spate, el a dus cele patru foi de geam în vila imensă şi a băut o bere cu proprietarul. Pe o păşune din spatele casei păşteau patru cai suri, care i-au dat probabil ideea de barter tatălui lui Severin.
În adâncul sufletului său, Erling era un jongler. Odată
dăduse la schimb două luminatoare pe un monociclu, pe care învăţase să meargă destul de repede şi pe care era 207
- AL ŞAPTELEA COPIL -
