Muribundul nu îi rostise niciodată numele. Alteţei sale regale totul i se părea cât se poate de medieval, – atât sângele de pe 240
- ERIK VALEUR -
buze, cât şi pieptul înfundat şi slăbitul lent, erau, într-o oarecare măsură, demne de un patriarh.
— Înainte de a trece la următorul subiect, spune-mi, te rog, pe scurt, ceva despre acest… caz, cu scrisoarea anonimă
şi acest orfelinat… cum se numeşte?
— Kongslund.
Kongslund nu fusese pe ordinea de zi. Era duminica de Rusalii.
— De ce se interesează presa atât de mult de el?
— Este unul dintre cele mai bune orfelinate ale noastre…
şi cu acuzaţiile aduse împotriva acestui cămin nu este de glumă, spuse Almind-Enevold.
— Acuzaţiile sunt adevărate?
— Bineînţeles că nu. Cu toate acestea, vom încerca să
găsim expeditorul – şi martorii de atunci. Noi sprijinim Kongslund cu bani de la guvern, nu există un fond special.
— Bine. Prim-ministrul tuşi din nou în batista cu monograma partidului şi lăsă alte dungi ale morţii pe stofa albă. Tu ai protejat căminul acesta în decursul anilor, aşa e?
Ole Almind-Enevold se îndreptă de spate. Aluzia era atât de fină şi ameninţarea atât de voalată, încât trebuia să fi stat mai mult de un deceniu în preajma celui de-al doilea om în stat pentru a le înţelege.
— L-am rugat pe Carl Malle să identifice expeditorul – el ne-a mai ajutat şi altă dată. Şi este pe cale să afle. Trebuie să
fie cineva care a stat el însuşi la Kongslund… copil sau angajat…
— Bine, repetă prim-ministrul şi puse batista pătată cu roşu pe birou.
Ole Almind-Enevold rămase o clipă pe gânduri.
— Aş vrea să vă informez cu privire la treaba cu tamilul, zise el apoi.
— Treaba cu tamilul?
Prim-ministrul tuşi mai tare decât înainte.
Acest cuvânt aducea, probabil, orice factor politic de decizie la disperare.
241
- AL ŞAPTELEA COPIL -
— Da, cazul băiatului tamil de unsprezece ani, despre care vorbesc ziarele de câteva zile. Trebuie să scurtăm procesul.
Potrivit surselor mele, în spatele cazului se află o reţea periculoasă şi nu-i putem da un permis de şedere, aşa cum solicită presa.
— Nu mă amestec, este numai şi numai decizia ta, ca ministru de stat.
Nici măcar un prim-ministru condamnat la moarte nu îşi dorea să aibă de-a face cu sensibila problemă a refugiaţilor, mai ales când era implicat un copil.
— Băiatul este doar vârful de lance al unei manevre de o amploare mai mare. A fost trimis cu intenţie aici, în Danemarca. Dacă îi permitem să rămână, vor veni numai tamili minori şi, până la urmă, vor solicita reîntregirea familiilor cu părinţii lor din Sri Lanka. Am aflat că unii oameni care cunosc contextul sunt pe cale să intre în contact cu guvernul danez, pentru a opri această practică de solicitare de azil, spuse Almind-Enevold.
— Minunat. Bărbatul tuşi din nou. Apoi schimbă brusc subiectul: S-ar putea ca, peste noapte, să fiu prea slăbit pentru a continua treaba aici şi atunci trebuie să fii pregătit.
Almind-Enevold înclină capul, ca fiul unui rege în faţa tronului.
— Sigur. Dar eu sunt mai bătrân decât tine şi apoi voi fi cel mai bătrân prim-ministru pe care Danemarca l-a avut vreodată.
Prim-ministrul râse printre accesele de tuse.
— Da, spuse el. Pentru că vrem să asigurăm o tranziţie uşoară către generaţia următoare şi, într-o situaţie de criză…
lăsă cuvântul să plutească un moment pe limbă, apoi se hotărî să folosească o expresie chiar mai puternică… într-o situaţie de forţă majoră, nu putem fi acuzaţi că, într-o perioadă de tranziţie, îl trimitem în cursă pe omul nostru cel mai experimentat.
— Poate că ai dreptate.
242
- ERIK VALEUR -
— Priveşte în jur, Ole. Lumea vrea conducători puternici, mai în vârstă. Cine a fost mai popular decât preşedintele Reagan sau secretarul de partid Deng Xiaoping? În comparaţie cu care tu eşti un puşti. Pari mai tânăr. Încă eşti în putere. Pe de altă parte, eu… uită-te la mine…
