din camera asta ar ști mai mult în această chestiune după două luni de zile decât ai afla tu după o viață de om. Dă-i din nou drumul!
— E vina mea. Am început de unde nu trebuie, spuse Dundas surâzător amintindu-și de ciondăneala de odinioară.
După aceea se reașeză și el în fotoliu și sprijinindu-și coatele pe birou, își începu istorisirea. Barry îl ascultă mai întâi în tăcere, dar în cele din urmă nemaiputându-se stăpâni, izbucni:
— Pentru numele lui Dumnezeu, Allan, sau îți bați joc de mine sau ai un sticlete în cap. Vrei să mă faci să te cred că atunci când ai ajuns la capătul scării ai găsit luminile aprinse?
Ochii săi albaștri aveau o lucire de furie. Allan îl privi gânditor.
Își aminti că cele văzute de el însuși încetul cu încetul și chiar la fața locului, trebuiau să fie acceptate de Barry toate deodată și numai în urma unei povestiri și că prin urmare trebuia să facă unele concesii.
— Dick băiatule, nu prea știu cum să-ți explic, spuse el foarte grav, dar te rog să mă crezi că nu am fost vreodată în viața mea mai serios ca acum. Te rog să mă asculți și să mă lași să vorbesc până la capăt. După aceea voi răspunde tuturor întrebărilor pe care mi le vei pune. Află numai, oricât de nebunesc ți s-ar părea acest lucru, că nu spun decât adevărul și că ți-l voi dovedi mai devreme sau mai târziu...
Dick se așeză din nou.
— Te rog să mă ierți dragul meu, dar imaginația mea n-are 52
rezistența oțelului și nici elasticitatea cauciucului. Continuă, nu te voi mai întrerupe.
Cu toate acestea, pe măsură ce Allan își continua istorisirea, spiritul lui Barry alterna între crize de iritare și gânduri prudente cu privire la starea mintală a lui Allan. În cele din urmă, în pofida judecății sale, sinceritatea prietenului său și mulțimea amănuntelor, îl făcură să se convingă. Când îi povesti despre descoperirea galeriei biologice sări în picioare.
— Dun, dacă nu mi-ai spus adevărul, să știi că te ucid, fiindcă
m-ai făcut să cred într-o imagine înșelătoare a paradisului.
— Îți făgăduiesc Dick, că te vei putea plimba în voie prin acea galerie, dar socoate că vei vrea să o vezi cât mai repede, când vei afla sfârșitul, răspunse Allan surâzând la vederea flăcării pe care o aprinsese în prietenul său.
Își reluă firul povestirii. Nu mai trebuia să se teamă de neîncredere, deoarece unele amănunte îl convinseseră pe Dick, că
un necunoscător n-ar fi putut să imagineze toată povestea. Din această clipă urmări povestirea cu un viu interes, până în clipa în care Allan, încins și el, îi povesti aventura cu deschiderea templului și viziunea femeii întinsă pe divan. Atunci nu se mai putu stăpâni.
— Dumnezeule mare...e...e...
Nu putea exprima cuvântul.
— Dick băiatule, spuse Dundas solemn, pe cât de sigur sunt că
noi doi trăim, tot atât de sigur sunt că e și ea în viaţă. Când o vei vedea vei spune același lucru și când îi vei contempla frumusețea îmi vei înțelege entuziasmul. Prietene, dacă aș fi putut face singur totul n-aș fi îngăduit niciodată unui alt bărbat s-o privească. Nu pot avea încredere în nimeni.
Barry se sculase în picioare și străbătea camera cu pași nervoși:
— Dragul meu, oare am înnebunit amândoi? E de necrezut, e monstruos. Allan nu mă îndoiesc de nimic din câte mi ai spus, dar 53
în chestiunea aceasta cu siguranță că te înșeli. Nu poate să trăiască.
E o statuie minunată, dar în niciun caz o femeie. E imposibil!
Fără să se miște de pe scaun, Allan urmărea cu privirea agitația prietenului său.
— Nu, dragul meu, e vie. Dacă ar fi fost o statuie, acei străvechi constructori de minuni nu și-ar fi dat atâta osteneală ca s-o păzească.
Trăiește Dick. Vrei să faci operația?
Barry se opri fremătând.
— Dacă vreau? Desigur! Mi-aș vinde sufletul numai ca s-o văd. Și apoi să vezi ce mai articol trântesc pentru revista medicală... ce mai comunicare făcută academiei...
— Gândește-te la făgăduiala făcută, îl întrerupse cu răceală Allan.
Nu vreau să te lipsesc de onoruri și glorie, dar trebuie să aștepți.
Pentru moment este un secret profesional.
Mustrarea aceasta îl readuse pe Barry pe pământ.
— Ai dreptate, Allan. În surescitarea mea, am uitat. Singura mea condiție este să-mi lași pe seamă galeria anatomică. În schimb, eu mă voi ocupa de dânsa din punct de vedere profesional atâta vreme cât va avea nevoie de asistența mea.
54
Capitolul XVI
Dundas făcu cumpărăturile la farmacist, apoi puse ca Billy să fie înhămat fără nicio întârziere, reîntorcându-se acasă cu douăzeci de kilometri pe oră. Prima sa grijă fu să prepare de mâncare pentru Barry, după care se duse la șopron. Coborî scara cu vioiciune până
ce ajunse în vestibul și fugi spre galeria a șasea. Găsi toate așa cum le părăsise. Dar nici de data aceasta nu putu să treacă pragul templului fără un sentiment de teama respectuoasă pentru ceea ce conținea. Urmând instrucțiunilor lui Barry cronometra ceasul de nisip. După ce l-a întors notând ora exactă, se apropie de cupola de cristal și rămase în contemplare în fața femeii fără cunoștință.
Atunci când Allan închise capacul ceasului său știa că intervalul între cele două injecții trebuiau să fie de o oră și un sfert.
Cum Barry putea sosi dintr-un moment în altul, Dundas se înapoie acasă, pentru a-și putea primi prietenul. Automobilul doctorului nu se vedea încă pe șosea. Atunci avu o inspirație.
