Adevărata problemă era să știe ce va face cu doamna visurilor sale atunci când o va fi readus-o la viață. În ceea ce privea operația și secretul său, putea să aibă deplină încredere în Dick Barry.
Billy Blue Blazes, al cărui caracter poznaș nu-și pierduse nimic din vioiciunea sa, în aceste săptămâni de inactivitate, observă în acea dimineață că stăpânul său nu era dispus să glumească și mai înainte de a ajunge la Glen Cairn avu toată vremea să mediteze asupra firii schimbăcioase a oamenilor.
În ciuda preocupărilor sale, Dundas nu uită să se oprească în fața singurului cofetar din Glen Cairn. După aceea îl încredință pe Billy unui servitor al clubului și se duse la locuința prietenului său. O
placă de alamă strălucitoare anunța că Richard Barry, doctor în medicină, își da consultațiile de la ora zece la unsprezece dimineața și de la opt la nouă seara. Cum era tocmai ora unsprezece, Allan știa că-l va găsi pe Barry înainte de a pleca să-și viziteze clienții. Când intră pe ușă un ciripit vesel de copil anunță mamei care se afla pe verandă sosirea sa. Allan și-l urcă pe micul Barry pe umeri și se apropie de doamna Kitty, care recunoscându-l îi strigase că nu poate primi străini. Dundas puse la picioarele mamei pe copilul care nu mai avea astâmpăr și protestă că vizita sa îl privește numai pe fiu, care nu făcea caz de oribilele prejudecăți mondene.
— Se poate doamnă Kitty! În ultima vreme m-am omorât 49
muncind și în loc să mă compătimești, mă mai mustri. E supărător...
În buzunarul celălalt, tâlharule; în ăsta nu găsești decât mănușile...
Aceste ultime cuvinte erau adresate copiei copilărești a gazdei sale, care-i răscolea buzunarele în căutarea rezultatului vizitei făcute la cofetar.
— Nu numai că ne neglijezi într-un chip rușinos, Allan, dar îți mai sporești crimele răsfățându-mi copilul. Dă mămichii, Dickie, spuse Kitty aruncând o privire de mustrare lui Dundas și apoi o ocheadă seducătoare copilului, care strângea la piept un pachet mare cu praline.
În timp ce mai vorbeau intră Barry. Văzându-l pe Dundas fața lui se lumină de plăcere. Era un om voinic, sanguin, cu părul roșcat și ochi albaștri. Fără a fi frumos avea una din acele figuri, care câștigă
deîndată simpatia tuturor celor pe care îi întâlnește.
— Credeam, dragul meu, că ai intrat în vreo mănăstire sau ceva în genul acesta. Comitetul clubului are de gând să deschidă o anchetă cu privire la purtarea ta. Care este „ultima”?
— Ultima lui ispravă, interveni doamna Kitty, este că abia acum trei minute a încercat să-l îmbolnăvească pe fiul tău cu bomboane determinându-l să nu-și asculte nici mama.
Amândoi bărbații au râs auzind acest act de acuzație.
— E o expunere tendențioasă a faptelor mele, Dick,... dar care are totuși un vag fond de adevăr. La drept vorbind am venit aici spre a avea cu tine o întrevedere profesională, dacă vrei să-mi consacri puțin timp. Dar te previn că va dura cel puțin o oră.
Barry îl privi repede pe prietenul său. După aceea se depărtă
sprinten și strigă servitorului să bage înapoi în garaj automobilul:
— Am tot timpul la dispoziția mea, Allan. Să intrăm în cabinetul de consultații.
Cei doi bărbați au intrat în casă. În cabinet Barry oferi un fotoliu lui Allan, în timp ce el lua loc pe altul, în fața biroului.
50
— Ce ți s-a întâmplat Allan, întrebă el serios. Sper că nu ești bolnav, deși ai aerul unui om puțin tulburat.
Dundas clătină capul.
— Mă simt minunat de bine, Dicky, dar... adevărul este că nu prea știu cum să încep.
Se ridică și începu să se plimbe în lungul și în latul camerei. Barry, care era un cunoscător al sufletului omenesc, nu-i puse nicio întrebare.
— Nu te grăbi, Dun.
Allan se opri în biroului.
— Ascultă-mă, Dick! Dacă nu te-aș cunoaște de când ne-am ros alături fundul pantalonilor pe băncile școlii, nu ți-aș spune ce am să-ți spun. Nu este numai o chestiune profesională, dar Dumnezeu știe ce mai poate ieși de aici. În mod obișnuit nu te-aș jigni cerându-ți să-mi făgăduiești, că în niciun caz nu vei divulga fără
îngăduința mea expresă ceea ce-ți voi spune.
Barry îl privi țintă vreme îndelungată pe prietenul său.
— Allan, băiatule, dacă un altul decât tine mi-ar cere un asemenea lucru, m-aș vedea nevoit să-l dau afară cu lovituri de picior în spate. În cazul tău accept însă condiţiile, deși nu este deloc nevoie.
— Nu te supăra Dick. Vei înțelege imediat totul. Iată ce vreau acuma: să vii la Cootamundra și să faci o delicată operație unei tinere femei.
Dick se ridică în picioare și cu mâinile sprijinite de birou se plecă
spre Allan. În ochi îi străluci o scânteie și-i spuse:
— Vrei să vin la Cootamundra și să fac unei tinere femei o operație delicată? Bine! Iată-mi și răspunsul, Dundas. Poți să crapi!
Spusese cuvintele acestea cu voce groasă și fără răsunet, dar își accentuă răspunsul cu o lovitură puternică cu pumnul dată în birou, care făcu să sară în sus tocurile și creioanele.
51
Izbucnirea aceasta îl făcu pe Allan să-și privească prietenul cu gura căscată. Dându-și apoi imediat seama, izbucni în râs, văzând fața severă a lui Dick.
— Oh, Dick! Ce gând urât; Ar fi acuma rândul meu să mă înfurii.
Prin urmare ai putut crede, că eu... Richard, roșesc din pricina ta și a puținei cunoașteri a sufletului omenesc.
— Dă-o dracului de inimă omenească! mormăi Barry, înfundându-se din nou în fotoliu, mai potolit. O muscă inteligentă
