— Nu poate fi decât un singur lucru Dick. Sub cupolă fusese făcut vid, iar maneta a lăsat din nou aerul să pătrundă înăuntru.
— Las-o încolo, spuse doctorul ironic. Sticla asta este subțire ca o foaie de hârtie. Presiunea exterioară ar fi pulverizat-o.
Dundas dădu din cap.
— Te înșeli Dick, nu este sticlă... cel puțin nu aceea pe care o știm noi. Eu am și încercat-o. E o materie mai rezistentă ca oțelul.
Presiunea era desigur formidabilă, dar tocmai ea era aceea care menținea cupola în ramă. Cu siguranță că acuma o vom putea ridica cu ușurință. Du-te și apucă de celelalte două mânere.
Barry ascultă și la semnalul lui Allan ridicară deodată clopotul.
Marea cupolă putu fi ridicată cu o ușurință care-i uimi. N-ar fi fost mai ușoară nici de ar fi fost de hârtie. Dar pe când ei se așteptau să
ridice numai domul de sticlă, în timp ce cercul de metal ar fi trebuit să rămână la locul lui pe podea, se mai uimiră și de faptul, că
clopotul era făcut dintr-o singură piesă, care se adapta unei adâncituri circulare care înconjura divanul. Ridicară cupola cu toată
atenția spre a nu face rău persoanei culcate dedesubt și ducând-o de o parte au pus-o jos pe podea. Apoi, dintr-o singură mișcare au revenit lângă divan. Stând în picioare, fiecare de o parte, se plecară
spre necunoscută. Condus de instinctul pur profesional, Barry apucă încheietura mâinii femeii. O ținu astfel o clipă, apoi rupse tăcerea solemnă.
— Nici urmă de puls Allan! După cum mă și așteptam de altfel.
(Apoi adaugă cu glas scăzut): privește, articulațiile sunt tot atât de suple, ca și cum ar dormi. Dă-mi trusa, te rog.
Dundas dădu din cap fără să răspundă. Ascultă mașinal ordinele doctorului și-l ajută să apropie o masă de divan. După aceea aranjară instrumentele scoase din cufăraș, în ordinea în care aveau să fie întrebuințate. Dick privi îngrijorat mâna lui Allan, care 59
tremura deschizând fiola cu lichid volatil.
— Lasă-mă pe mine Allan, dacă tu nu te poți stăpâni. Dar, dragul meu, nu uita că am nevoie de tine. Sper că nu te vei codi!
Dundas se stăpâni cu greutate și răspunse:
— Voi face tot ce-mi va sta în putință, Dick, dar nu uita că nu sunt de lemn. Trebuie neapărat să stau aici? Toate acestea îmi par un sacrilegiu.
Acuma însă, când sosise momentul acțiunii, sentimentul profesional înlăturase pe oricare altul în Barry. Perfect calm începu să sterilizeze instrumentele și partea brațului pe care urma să-l opereze. Nimic nu lăsa să se vadă în atitudinea sa imensa emoție pe care o resimțea.
— Ascultă-mă Allan, m-aș putea lipsi de tine în caz extrem, dar aceasta ar atrage după sine o serie de riscuri inutile. Nu privi dacă
vrei, dar trebuie să stai aici, în cazul când voi avea nevoie de ceva.
Vorbind, umplu seringa cu lichidul verde ca smaragdul și i-o întinse lui Allan.
— Ține-o și atunci când ți-o voi cere să mi-o dai!
Luând apoi de pe masă lanțeta îngenunche lângă divan. Liniștea era atât de adâncă, încât Allan își auzea bătăile inimii.
— S-a făcut, Dun! Dă-mi seringa! spuse Barry cu glas limpede.
Allan puse în mâna doctorului obiectul cerut. Urmă o nouă liniște, după care Dick se ridică, întrebând:
— Spune-mi ora exactă Allan!
— E patru și zece, spuse Allan punându-și ceasul pe masă.
— Bine! Prin urmare acum n-avem altceva de tăcut, decât să
așteptăm până la ora cinci și treizeci și cinci pentru a continua.
Dragul meu, ora aceasta și un sfert ni se va părea teribil de lungă.
Știi, dacă vrei te poți uita; am pus un pansament peste locul injecției.
Allan privi lacom într-acolo și resimți oarecare uimire văzând că
pe chipul aceleia care odihnea pe pernă nu survenise nicio 60
schimbare. Barry îi citi nedumerirea pe față.
— Nu fi deziluzionat; nu mă aștept la nicio schimbare înainte de cea de a doua injecție, spuse el cu ton liniștitor. (După ce mai ascultă
cu stetoscopul, continuă): Știi, Allan că nu constat nici cea mai vagă
urmă de hemoragie? Lucrul acesta nu-ți spune ție, care ești un profan, nimic. Mie îmi cam turbură însă unele dintre ideile mele fundamentale.
În cele din urmă acele ceasornicului se opriră la ora așteptată.
Dick se apucă din nou de treabă. În ciuda dezgustului său, Dun urmări cu priviri fascinate ultima fază a operației. Ea fu terminată în câteva minute, iar pansamentul fu pus de mâini sigure și îndemânatece.
