— Cele ce-mi spui, mă indispun grozav, căci îmi amintește o nenorocire întâmplată de multă, multă vreme. Îți voi mai vorbi despre asta. Vrei să fi prietenul meu?
— Desigur că da, răspunse el cu sinceritate neîndoielnică.
— Spune-mi atunci dacă poți ține secretul existenții mele până
voi socoti eu că poate să fie cunoscut?
— Vreau și pot! Răspund de Richard Barry ca de mine!
— Atunci Allan Dundas, iată care este dorința mea. Vreau să
rămân necunoscută până ce voi cunoaște limba voastră. Există mai multe limbi pe lume?
— Există multe. Dar aceea pe care o vorbesc eu este cea mai răspândită. Te voi învăța cu plăcere!
— În cazul acesta mă încred în tine. Afară de aceasta mai sunt și alte lucruri pe care trebuie să le învăț mai înainte de a mă arăta printre contemporanii tăi. Trebuie să mă înveți și aceste lucruri.
— Voi face cu bucurie tot ce se poate.
Un nou surâs îi fu răsplata.
— Acuma trebuie să-l readuc în fire pe prietenul tău. Nu este bine să fie menținut în această stare.
67
— Stai puțin, spuse cu vioiciune Allan. Nu mi-ai spus cum te cheamă!
— Mă numesc Hierania, adică „ Floarea Vieții”.
Allan repetă încetinel numele, iar ea dădu înțelegătoare din cap, surâzând amuzată.
— Numele de floare ți se potrivește, spuse el cu inima înfiorată; nu există floare mai frumoasă ca floarea vieții.
Hierania roși și-și plecă pentru prima dată privirile. Barry se agită
sub mâinile ei.
— Iată îl obosim pe prietenul tău.
— O clipă numai... nu mi-ai spus ce ai nevoie de mâncare.
Trebuie să mă ocup și de asta.
— Nu te neliniști. Am aici de mâncare pentru câțiva ani de zile.
— Richard Barry poate veni și el spre a mă ajuta în timpul lecțiilor?
Ea-i înțelese gândul.
— Da, poate veni, dar nu-ți voi mai vorbi, înainte de a nu fi învățat limba ta. Acum trebuie să terminăm. Spune-mi totuși înainte de toate dacă este zi sau noapte.
— Amurgește!
— Îi vei povesti atunci lui Richard Barry tot ce am discutat. După
aceea mă veți lăsa singură și veți reveni mâine dimineață.
— Voi face așa cum dorești, dar nu cred că îi voi spune absolut toate lui Barry.
— Dacă mi-ai spus prostii, atunci este într-adevăr mai bine ca prietenul tău să nu le afle.
Și fără să-i mai dea timp să răspundă, ea-și luă mâinile de pe fruntea lui Barry și trecând în față le desfăcu mâinile. Barry care stătuse inert până atunci în fotoliul său, deschise ochii cu priviri șterse și adormite și se uită întrebător la Allan care surâdea.
— Ce s-a întâmplat Dun? Mă simt ca și cum aș fi luat un 68
stupefiant.
Își apăsă mâinile pe ochi. Hierania care-i rămăsese alături, îi atinse ușor fruntea cu mâna, iar el se ridică în aceeași clipă
privindu-i rând pe rând pe cei doi.
— N-am mai văzut așa ceva niciodată în viața mea, Dick, dar ai fost magnetizat și eu am putut afla dorințele Hieraniei prin intermediul tău.
— Magnetizat! Drace! Și, socotind că discuția voastră n-a fost prea confidențială, n-aș putea să știu și eu despre ce a fost vorba?
— Nu te supăra Dick, îi răspunse Allan. Nu știam ce avea să se întâmple și chiar dacă aș fi știut, nu te-aș fi prevenit. A fost foarte interesant.
Atunci începu să-i povestească lui Dick, care se îmbunase cum a decurs ședința.
