69
Capitolul XVII
Cei doi trebuiră să urce scara orbăcăind prin întunerec, căci Allan uitase lanterna de acetilenă, astfel încât drumul acesta obositor, lung pe orice vreme, le păru acuma fără sfârșit.
Ieșiră în cele din urmă abia trăgându-și sufletul, în noaptea rece și dușmană. În casă, Allan rupse tăcerea întrebând:
— Ei bine Dick?
Lui Barry îi trebuiră câteva secunde până să poată răspunde:
— Dun, din moment ce mă întrebi și vrei să fiu sincer, voi fi. În afară de Hierania, galeriile acestea conțin lucruri care ar putea să
tulbure lumea. Din puținul pe care-l știu, trebuie să recunoști că
omul sau națiunea care ar dispune de aceste lucruri, ar avea totodată supremația în lume. Iar absoluta supremație este atât pentru un individ, ca și pentru un popor, cel mai rău lucru care poate exista, atât pentru ei ca și pentru omenire. Poți crede că există
un guvern care să îngăduie unui individ să pună mâna pe toate aceste resurse? Sau crezi că alte popoare ar admite ca un guvern să
pună stăpânire pe ele, dacă ar exista numai o vagă posibilitate pentru ele să i le răpească? Dun, sub pașii noștri există destul de multe blesteme puternice, care ar putea transforma proprietatea ta în centrul tuturor furtunilor iadului.
— Chiar după tine atunci, Dick, singura armă de apărare ar fi păstrarea secretului, îl întrerupse Allan.
— Da, dar se pune întrebarea dacă este asigurat, continuă Dick.
Gândește-te că la un moment dat zvonul se va răspândi! Dun dragă, 70
n-am nimic cu Hierania, dar cred că ea constituie pericolul cel mai mare... Lasă-mă să vorbesc. Nu sunt orb. Se crede că un medic nu poate vedea în jurul său decât pacienți și nimic altceva, dar atunci când am văzut-o culcată, splendoarea care o înconjura ca un nimb, mi-a tăiat respirația. Vor fi oameni care nu vor ezita să ucidă pentru ea.
— Te cred asta, spuse Allan. Nu prea există ceva de la care să mă
dau înapoi, dacă mi-ar cere-o ea.
— Tocmai la asta mă refeream, Dun, te înțeleg. Dar nu asta este totul. Judecând după înfățișare, ea este tot atât de bine dotată din punct de vedere mintal ca și fizic și dacă nu mă înșel, nu cred să
existe ceva în galeriile acestea, care să nu fie știut de ea. De ce vrea atunci să rămână ascunsă? Numai spre a obține cunoștințe suficiente despre lumea noastră, iar după aceea să uzeze de ele pentru folosul ei personal. De ar da numai Dumnezeu ca aceste scopuri să fie favorabile și nu defavorabile oamenilor.
Allan îl ascultă pe Barry cu ochii pe jumătate închiși. Rămase tăcut vreme de o clipă.
— Presupunând că toate cele pe care le spui tu Dick, sunt adevărate, noi nu putem schimba nimic. Admițând că ți-aș îngădui să vorbești, dacă găsești pe cineva care să te creadă, socoți oare că
aceasta ar putea schimba mersul evenimentelor? Mă îndoiesc. Noi am pierdut conducerea din clipa în care am trezit-o pe Hierania. Nu, Dick, este inutil să mai discutăm. N-aș putea crede că o ființă atât de frumoasă ar putea face ceva care să fie rău.
Barry se ridică în picioare:
— Mă înapoiez acasă. I-am făgăduit doctorului Walton că voi arunca o privire la spital, când voi trece înapoi.
— Ah! bine că-mi aduc aminte, spuse și Allan. Trebuie să scriu o scrisoare. Vrei s-o pui tu la poștă? Nu te voi reține mult.
— Dă-i drumul, băiete; nu mai contează zece minute, aprobă
71
Barry reașezându-se.
Dundas luă cele necesare pentru scris și așternu câteva rânduri.
Se simțea scuzat, având în vedere împrejurările, că nu avea decât foarte puțină vreme spre a se gândi la ceea ce scria. Simțea totuși o strângere de inimă. Iată scrisoarea pe care Barry o luă cu dânsul spre a o expedia:
Dragă Miss Seymour,
Ai fost foarte amabilă că m-ai invitat la masă și-mi pare foarte rău că
nu sunt pentru moment deplin stăpân pe timpul meu. De bună seamă
că eu port întreaga vină. Dar, așa cum stau lucrurile sunt legat deCootamundra și probabil că tot astfel va mai fi câtăva vreme. Lucrul pecare l-am întreprins cere o izolare deplină și sper că-mi vei ierta refuzul,pe care-l vei înțelege ceva mai târziu. Dacă vrei să vorbești cu doctorulBarry, sunt sigur că te va convinge, că nici nu-mi trece prin minte să
mă călugăresc.
Al dumitale cu toată sinceritatea
Allan Dundas.
Împături scrisoarea fără s-o mai citească și i-o dădu lui Barry.
*
A doua zi de dimineață Allan fu în picioare încă din zori. Își făcu toaleta cu mai multă grijă decât de obicei și pentru prima dată după
