76
Aici puteți vedea lăcomia de putere și zgârcenia; cestălalt este un criminal. Spiritul acestuia depășește cu foarte puțin pe acela al unei vite. Va știe oare să distingă binele de rău și ce-i drept de nedrept?
(Continuă astfel trecând de la un chip la altul. Odată se opri). Totuși nu sunt toți la fel. Iată unul care este un om și un conducător. Dacă i s-ar asemăna toții, poporul ar fi făcut foarte bine să-i aleagă. Cum îl cheamă, Allan?
— E sir Miles Glover și-i primul ministru al acestei țări.
Hierania privi fața aceea deschisă cu trăsături limpezi, în timp ce Barry spunea:
— I se spune uneori „omul de oțel”. Are puțini prieteni, dar și aceia care nu-l iubesc îi apreciază spiritul de dreptate.
Hierania continuă:
— Probabil! Un asemenea om nu se leagă cu ușurință și mai ales de oameni de felul acestora. (Arătă cu un gest disprețuitor spre legislatori). Îmi voi aminti de acest nume. Voi avea nevoie de el mai târziu. (Aruncă departe de ea revista). Oare națiunea voastră a înnebunit sau nu se găsesc oameni mai destoinici în această țară, decât lepădăturile astea?
Barry se distra văzând figura tristă a lui Allan.
— Dun, explică-i Hieraniei frumusețile regimului parlamentar și vorbește-i despre înțelepciunea democrației!
Allan, pe jumătate uimit și pe jumătate supărat, explică felul în care sunt aleși candidații.
— Prin urmare, trase concluzia Hierania, presupunând că trebuie să se facă alegerea între un om destoinic și altul care ar fi păpușa unui partid, acesta din urmă ar fi alesul?
— Din nenorocire lucrurile se petrec astfel mai totdeauna, replică
Barry. Preferința poporului este pentru candidatul partidului.
— E preferința porcului pentru gunoaie, încheie răspicat discuția Hierania.
77
Cu mâinile întinse pe masă privea țintă în fața ei fără să vadă
nimic, fără să țină seama de plăcerea pe care o făceau cuvintele ei asupra lui Barry. Spuse apoi cu glas scăzut, ca și cum s-ar fi gândit cu glas tare:
— Ah! va fi un mare masacru... un foarte mare masacru! După
aceea se ridică. Haide, Dick, mai sunt o groază de lucruri pe care trebuie să mi le mai spui înainte de a pleca.
Îl conduse în galeria biologică. Aceste câteva cuvinte spuse cu glas absent, făcuseră o foarte puternică impresie asupra celor doi ascultători și deși Allan a insistat apoi în mai multe rânduri ca ea să-i explice care era însemnătatea lor, femeia știu totdeauna să se ferească cu îndemânare din calea întrebării.
În cursul acestor excursiuni făcute în galeria biologică, Barry era în elementul lui. Deîndată ce cunoscu nomenclatura științifică
Hierania se dovedi atât de cunoscătoare în materie, încât îl uluia pe doctor. Dar dacă Allan era redus în aceste momente la rolul foarte puțin strălucit de auditor nepriceput, avea în schimb plăcerea să-și vadă prietenul înfundat de câte o întrebare vicleană a Hieraniei.
În ziua în care ea le arătă pentru prima dată, ceea ce ea numea
„luneta lui Maxi”, doctorul nu-i acordă la început decât o atenție mică. Era un mic cilindru de metal legat prin două fire de un cerc, care se aplica pe fruntea observatorului. Punând cilindrul pe braț, spre exemplu, și închizând ochii, puteai vedea deîndată interiorul membrului, cu oasele, vinele și arterele, dar șterse și nedeslușite.
— Și noi avem așa ceva, spuse Barry, razele X.
Hierania surâse arătându-i un mic șurup pe o latură a cilindrului și-l învăță să-l pună la punct. Din acel moment fiecare amănunt organic apărea cu o limpezime absolută și-l puteai cerceta unul câte unul, mai bine decât chiar la microscop. Barry se entuziasmă pentru această minune, în care Allan nu vedea decât o jucărie ingenioasă.
Vizitele acestea în galeria biologică îl lăsau pe Barry într-o stare 78
de ciudată tulburare. Într-o seară, când Allan își lua revanșa ironizându-l pentru o înfrângere pe care o suferise din partea Hieraniei, el se întoarse spre călăul său.
— Dragă Dun, nu ai mai râde de mine, dacă ai înțelege toată
însemnătatea acelor lucruri. Dacă aș expune în public numai o mică
parte din ceea ce mă face Hierania să cred sau să sper, confrații mei în medicină ar începe prin a mă rupe în bucăți, după care mi-ar închide rămășițele mele sângerânde într-o casă de nebuni!
79
Capitolul XVIII
Pe măsură ce timpul trecea, Allan era mereu mai mult sub dominația personalității prodigioase ale Hieraniei. Barry era singurul său vizitator, iar el ieșea foarte rar afară din via sa.
Spre sfârșitul celei de a treia luni, Hierania începu să le povestească misterul existenței ei, căci ea așteptă aceste dezvăluiri pentru timpul când Barry fu cu ei împreună. Era într-o după amiază, pe când se aflau toți trei în templu. Discuția ajunsese tocmai la geologie, iar Barry lansase o părere pe care o scosese din manualele obișnuite asupra lungimii timpului de la începutul vieții sub o formă oarecare pe pământ.
— Ah! Dick, dragul meu, (luase acest fel de a vorbi al lui Allan) ce presupuneri prostești fac savanţii voștri. Veniți cu mine să vă arăt ceva.
Luă de pe masă atlasul lui Allan, precum și un volum din bibliotecă. După aceea, cu cărţile pe genunchi, se așeză pe divan între cei doi prieteni și le vorbi despre trecutul lumii.
— Îți amintești Allan, că a doua zi după ce m-aţi trezit la viață, mi-ai arătat această hartă? (Deschise atlasul la mapamondul terestru). Ei bine, iată harta de care mă foloseam eu. (Deschise celălalt volum). Înainte ca ochii mei să se fi închis pentru somnul cel lung în care m-ai găsit, așa era lumea pe care o cunoșteam. După
cum vedeți, deși s-a schimbat, foarte multe contururi vă sunt cunoscute.
