— Andax spuse ea gânditoare, ei bine Andax este un bărbat! Dar, (îi privi pe rând surâzătoare)... este un bărbat pe care poate îl veți înțelege greu fără să-l cunoașteți. (Se așeză într-un fotoliu mare din fața lor). Când v-am spus că s-au cerut voluntari pentru marele somn, nu m-am exprimat bine. O sută de ani înaintea marii catastrofe s-a hotărât ca un reprezentant demn al rasei noastre să
ocupe fiecare sferă. Procrearea a fost supravegheată cu cea mai mare grijă, căci noi cunoșteam toate regulile îmbinării sângelui omenesc, astfel cum veți face și voi odată, și știind ce fel de indivizi ne sunt necesari am lucrat în această direcție. (Nemișcându-se din fotoliu își întoarse privirile spre capătul templului, a cărui draperie de la intrare era ridicată, și arătă spre statuia din anticameră). Iată omul 83
care a dat primele legi pentru perfecționarea rasei. Andax este urmașul său direct. Ah! era un om perfect, iar Andax îi este superior.
E îmbunătățit prin douăzeci de generații de selecționare. De ce ești atât de supărat, Allan?
Allan tresări.
— La drept vorbind, Hierania, nu-mi prea place chipul său; arată
a fi absolut neînduplecat.
Îl aprobă înclinând capul.
— Poate că ai dreptate. Nimeni din neamul său n-a avut vreodată
inimă. Toți erau numai inteligență și logică pură. Andax mai mult ca oricare altul. A fost profesorul meu de anatomie vreme de un an și mi-a predat mecanica vreme de alți doi ani. Mă considera proastă
fiindcă studiam literatura și dreptul. (Tăcu o clipă). Da, Allan, neîndurat este poate cuvântul cel mai potrivit. Rece, fără patimă, socotit, ca toată familia sa. Absolut neînduplecat. Dacă-și stabilea o țintă, atunci mergea spre ea pe drumul cel mai drept. Ar fi făcut vivisecţii pe oricine fără anestezic, dacă ar fi crezut că în cele din urmă rasa ar fi câștigat de pe urma experienței, și cu siguranță că
s-ar fi sacrificat și pe sine la nevoie. Luați seama, dragii mei, Andax are la activul său fapte pe care aș putea să vi le povestesc, dar care nu sunt deloc plăcute să fie ascultate. Nu există însă niciuna dintre faptele sale, chiar cele mai îngrozitoare, care să nu fi adus după sine o mare binefacere.
O vreme domni tăcerea, fiecare fiind cufundat în propriile sale gânduri. Imaginea celei de a doua ființe care-și aștepta eliberarea, și pe care o zugrăvise Hieranie, îi mâhnea pe cei doi. Barry vorbi atunci:
— Știi unde este sfera cealaltă, Hierania?
— Da, răspunse ea, chestiunea aceasta nu reprezintă nicio greutate. Iată, vă voi arăta! (Luă cele două hărți care se aflau pe masă și se plecă asupra lor). Comparând mapamondul nostru și al 84
vostru, am determinat modificarea axei; restul este simplu. Iată, cam pe aici trebuie să se afle, pe la 74 grade longitudine estică și 34 grade latitudine nordică.
Degetul ei indica un punct din nordul Indiei. Allan cercetă harta din atlas și fluieră.
— Nostim ținut, nu-i așa Dick? În plin centru al Himalaiei, la vreo 700 kilometri nord-vest de Simla.
— Ce fel de ținut este acela? întrebă Hierania.
— E situat în mijlocul celui mai înalt șir de munți ai lumii. E un ținut aproape impracticabil, în mijlocul zăpezilor veșnice. O
explorare pe acolo ar fi fără rost, Hierania, continuă Dundas însuflețindu-se. Cine știe dacă sfera nu este îngropată la cinci sute de metri în munte?
— Probabil că ai dreptate, răspunse ea neclintită; înaintea cataclismului exista aici un mare platou. Cu toate acestea sarcina noastră va fi ușoară. De îndată ce vom fi la fața locului și după ce vom fi stabilit poziția sferei cu absolută preciziune, restul va merge de la sine.
— Chiar dacă este îngropată?
— Adâncimea n-are importanță. Dispun de mijloace pe care le veți înțelege mai târziu. (Cu un gest al mâinii păru că vrea să
îndepărteze această discuție). Mai avem tot timpul să mai discutăm despre Andax. În primul rând trebuie să fiu pregătită spre a-i putea răspunde la toate câte va voi să știe și vă rog să mă credeți că setea lui de a ști va fi mare. Ce s-a întâmplat Dick? Ce ai?
— Mă întreb ce vârstă are acest Andax, sau mai degrabă ce vârstă
avea atunci când a început marele somn.
— Ne-am născut în același an, răspunse Hierania. Are exact 25 de ani. Cele treizeci și șapte de milioane de ani nu contează, adăugă ea râzând. Nu-mi arăt vârsta, nu-i așa?
Cei doi bărbați scoaseră un strigăt de uimire. Cifrele acestea îi 85
uluiau, dar după trecerea primei uimiri, nu acest punct fu acela care le dădu de gândit. În această seară înainte de a se despărți, amândoi erau tăcuţi și gânditori. Dundas așteptă ultima clipă spre a spune:
— Dick, mie nu-mi place Andax. S-ar putea să se ivească mari neplăceri dacă-i dăm drumul asupra omenirii.
Barry înțelese adevărata cauză a antipatiei lui Allan, dar nu făcu niciun comentariu.
— Mie îmi place și mai puţin, Allan, cred însă că nu va ţine nimeni seama de dorințele noastre în această privință. Singura noastră datorie este să căutăm să facem uz cât mai bine cu putință
de influenţa noastră. În ceea ce privește restul aceasta depinde de zei. Noapte bună!
86
Capitolul XIX
— Povestindu-vă istoria acestor trei statui, vei afla un rezumat al istoriei rasei, spuse Hierania răspunzând unei întrebări a lui Dundas.
Acești trei bărbați au lăsat urmele cele mai adânci asupra dezvoltării ei și fiecare dintre ei într-o direcţie cu totul deosebită.
— Pe dumnezeul meu, spuse Barry, după înfățișarea acestui bătrân domn îmbrăcat în zdrențe, aș spune mai degrabă că rasa i-a lăsat lui unele urme.
Se aflau în picioare în marele vestibul, în faţa grupului sculptural și din locul unde stăteau ființa cu umerii încovoiați părea vie, covârșită din pricina unei supărări și unei suferințe de neîndurat.
