Cele trei capete se plecară împreună asupra hărților urmărind 80
degetul subțire al Hieraniei, care arăta când pe o hartă, când pe cealaltă numeroasele locuri care nu s-au schimbat.
— Cu toate acestea, bătrânul pământ s-a schimbat. Care dintre voi, învățații mei prieteni îmi poate spune, cum a fost distrusă
lumea veche pentru a face loc celei noi?
Îi privi rând pe rând surâzătoare.
Dick dădu din cap.
— Eu declar că nu pot răspunde!
— Dar tu Allan?
Allan făcu la rându-i un gest spre a arăta că nu știe, dar mai înainte ca Hierania să fi reînceput să vorbească, se răzgândi:
— Stai puțin. Poate că ghicesc. Unii dintre savanții noștri susțin că la un moment dat pământul a basculat pe axa sa și că zguduirea ar fi putut deplasa suprafața lui. Am socotit totdeauna că ipoteza asta este fantezistă, dar cine știe?
Hierania râse cu glas cristalin și dând din cap se întoarse spre Barry:
— Ah! Dick! Vezi că Allan știe să se servească de creierul său tot atât de bine ca și de trupul său mare și voinic? Profesorul meu este demn de funcția pe care o are.
— Aceasta a fost într-adevăr cauza, Hierania? întrebară cei doi bărbați într-un singur glas.
— Aceasta a fost într-adevăr. Cu multe secole în urmă pământul era locuit de o rasă omenească întocmai ca și astăzi. Într-altă zi vă
voi vorbi despre încercările și luptele pe care a trebuit să le îndure.
Astăzi aflați numai, că rasa aceasta atinsese cele mai înalte culmi de care sunt capabili oamenii, atunci când s-a produs catastrofa.
Tăcu un moment, întristată parcă de imaginea acestui mare trecut pierdut. După aceea continuă cu o voce care nu mai era decât ca o suflare.
— Poporul meu cunoștea amenințarea de mai multă vreme. Erau 81
prea nobili spre a se teme pentru ei și știau că din cenușa lumii va naște o altă lume. Ceea ce-i întrista, era că marile opere ale minților și ale brațelor lor ar fi putut pieri în întregime. Se hotărî să facă totul pentru păstrarea cunoștințelor lor spre folosul poporului care avea să nască. Nu mai aveau decât două sute de ani pentru această
lucrare. Era puțin, dar au reușit. În trei puncte diferite ale globului au fost construite sfere mari, ca aceasta în interiorul căreia ne aflăm noi acum. Întreaga lor știință a contribuit pentru a face invulnerabile aceste refugii, față de marea catastrofă. În fiecare sferă, atunci când fură gata au fost adunate exemple ale artei și științei lor. Mijlocul de a menține viața suspendată era cunoscut de generații, deși era foarte puțin întrebuințat. Se decretă atunci ca în fiecare sferă să fie pusă o ființă, care să formeze legătura între lumea veche și cea nouă.
— De ce în fiecare câte o singură persoană? întrebă Allan, care urmărea povestirea cu un interes viu.
— Secolele care aveau să se scurgă făceau ca reînsuflețirea să fie oarecum nesigură. Poporul nostru nu a vrut să expună acestui pericol mai multe persoane decât era necesar. Prin urmare au fost alese trei persoane.
— Alese? În ce fel? întrerupse Barry cu vioiciune.
— În primul rând se făcu apel la voluntari, răspunse ea. S-au prezentat cu miile. Pe întreaga față a pământului au fost instituite comisii pentru a-i cerceta pe candidați, iar cei mai apți au fost trimiși în fața comitetului central, care decidea în ultima instanță. Se întâmplă astfel ca eu, Hierania, să fiu socotită demnă de această
mare onoare. De ce? Era soarta mea, cred, căci dintre toți cei de față, nu era decât o foarte mică diferență de calități.
— Hierania, fi bună și ne lămurește, întrerupse din nou Barry.
Spuneai că au fost trei sfere. Ce au devenit celelalte?
Hierania se ridică și se duse la tabloul de distribuire, către care s-a îndreptat primul ei gând atunci când s-a trezit. Se întoarse cu 82
fața spre ei:
— Maeștrii constructori care au luat asupra lor această sarcină
n-au lăsat nimic la voia întâmplării. Clapele acestea sunt în permanent contact cu ocupanții celorlalte două sfere. Numai distrugerea lor completă ar putea rupe legătura. Ascultați!
Degetele ei se agitară repede pe o parte a claviaturii. Rămase apoi nemișcată, privind necontenit. Nici un sunet nu întrerupse tăcerea.
Hierania vorbi după o clipă:
— La chemarea mea n-am primit niciun răspuns. În felul acesta știu că sfera nu a rezistat cataclismului.
Puse din nou mâna pe manete și de data aceasta un sunet limpede și sonor de clopot răspunse gestului ei.
— Auziți, strigă ea, prin urmare Andax trăiește și-și așteaptă
eliberarea.
Allan întrebă:
— Spune-mi Hierania, Andax despre care vorbești, este un bărbat sau o femeie din neamul tău?
Hierania se depărtă de tabloul de distribuire și se apropie de cei doi:
