— Scumpa mea, inima încetează să mai bata uneori, când mă
gândesc cu ce ușurință aș fi putut să nu te întâlnesc, îi spuse el ținându-i mâinile într-ale sale. Mă gândeam uneori, că de nu aș fi fost eu, s-ar fi putut ivi un altul. Ce ar fi fost dacă nu ai fi fost găsită
120
de mine, ci într-o epocă cu totul deosebită a lumii și de o rasă inaptă
să primească ajutorul? Oh! Știu că este absurd. Cu toate acestea...
Ea-și deprinse una din mâini dintr-ale lui și o lăsă să recadă pe marginea divanului.
— Și riscul acesta a fost prevăzut și aveam mijloacele să-i fac față.
Privește aici Allan!
El se întoarse și privi. În locul unde pusese ea mâna se deschisese în latura divanului un mic capac de câțiva centimetri pătrați.
— Ce-i asta? întrebă el privind-o.
Ea surâse ținând mereu mâna alături de deschizătură.
— Vezi ceva înăuntru, Allan?
— Nimic afară de buton, răspunse el.
Hierania înclină aprobatoare capul.
— Ei bine, continuă ea, peste capetele noastre se află în interiorul sferei două rezervoare pline cu un fluid. Dacă aș apăsa pe acest buton, conținutul rezervoarelor s-ar revărsa într-un al treilea și în acea clipă întreaga sferă s-ar transforma într-o masă în fuziune, cu tot ceea ce este cuprins în ea. Totul ar lua sfârșit în mai puțin de trei secunde.
— Fără îndoială că ai dreptate Hierania. Ar fi cu adevărat o catastrofă să încredințezi energii ca acelea despre care-mi vorbești tu unei națiuni, sau chiar tuturor, fără să existe o forță moderatoare.
Tentația de a lupta pentru supremație ar fi irezistibilă dacă forțele acestea ar aparține unei singure națiuni, iar dacă ar aparține mai multor, aceasta ar însemna pieirea tuturor care ar începe lupta.
121
Capitolul XXVI
Sir Miles Glover sta la masa sa de lucru din biroul palatului parlamentului federal. Secretarul său stătea în picioare alături.
— Am socotit că este mai bine să vă arăt aceasta, spuse secretarul.
(Și cum sir Miles Glover continua să-și mângâie bărbia fixând peretele din fața sa, urmă): Îmi face impresia pe alocuri că este din nou vorba despre o poveste cu nebuni și cu toate acestea...
— Cu toate acestea, îi luă vorba ministrul, în nebunia sa există o indiscutabilă metodă logică... După cum ai spus, ar putea să fie un dram de adevăr în toate acestea. Ai vorbit cu profesorul Gordon?
— Nu, răspunse secretarul, am crezut că doriți să-i vorbiți chiar dumneavoastră.
— Foarte bine, îi aprobă sir Miles, cheamă-l la telefon.
Secretarul puse mâna pe telefonul care se afla pe birou, în timp ce primul ministru privea gânditor scrisoarea.
— Domnul profesor este la aparat,- spuse după puțin secretarul dând receptorul lui sir Miles.
Primul ministru vorbi:
— Alo, tu ești Gordon?... da, mulțumesc, dar tu?... Bine. Voiam să
te întreb dacă cunoști pe un oarecare... stai puțin... un oarecare Richard Barry, doctor în medicină din Glen Cairn. Cred cel puțin că
așa îl cheamă. Are un scris mizerabil. Ah, un om de valoare? Nu-i de fel un farsor? Mi-a scris ca să-i acord o întrevedere care se pare că
este urgentă. Extrem de misterios. Nu-mi arată nici cel mai vag motiv. Mă înțelegi că sunt prea ocupat spre a-mi pierde vremea cu 122
toți zănatecii, dar scrisoarea sa are aspectul să fie foarte serioasă...
Ah... tu l-ai primi? Bine. Te-a dat drept referință. M-a rugat să mă
pun în legătură cu tine înainte, de a refuza să-l primesc. Foarte bine, dragul meu. Mulțumesc și la revedere.
Închise telefonul și se întoarse spre secretarul său care rămăsese tăcut:
— Foarte bine. Telegrafiază domnului acesta și spune-i că-l voi primi mâine la ora două după amiază. Pentru moment nu mai am nevoie de dumneata.
În după amiaza aceea, Barry reveni acasă după o serie de vizite făcute în silă. Kitty stabilise regula că soțul ei trebuia să-ți ia în fiecare după-amiază ceaiul fără să fie deranjat, iar ea așteptă ca să
termine spre a-i înmâna o telegramă.
— A sosit cu puțin mai înainte de reîntoarcerea ta.
