— O cunoști pe Ayla Özdal?
Am pus în fața Petrei un ziar în care era fotografia acestei femei. Ea ridică
ziarul și privi fotografia cu atenție.
— Pe femeia asta? Nu. Nu o cunosc.
Scotoci iarăși distrată în poșetă și scoase o brichetă.
— Ești sigură?
— Sunt sigură. Foarte sigură. Dar ce scriu ziarele? întrebă, tușind ușor în timp ce își aprindea țigara.
— Ziarele astea scriu că fostul vostru regizor voia să-i dea acestei femei rolul tău. Mai precis, că femeia a ținut o conferință de presă și a afirmat că
Müller, dacă nu ar fi fost asasinat, i-ar fi dat ei rolul.
— Interesant și acum te întrebi cum i-a venit femeii să spună asta așa, netam-nesam?
— Da, exact asta mă întreb.
Tocmai mă gândeam că încet-încet i se trezea interesul pentru treaba cu Ayla Özdal, când Petra mă rugă:
— Dă-mi un pic telefonul tău mobil!
În multe privințe prietenii mei mă consideră ca asimilată, dar un om care nu se afla în Turcia nici măcar de o săptămână și care se alinia precum Petra obiceiurilor turcești nu mai întâlnisem.
Am dat ochii peste cap:
— Trebuie să telefonezi chiar acum?
VP - 42
— Nu vrei să afli dacă voi fi într-adevăr concediată? Îl sun pe producătorul turc și îl întreb. Dacă astăzi toate ziarele scriu că trebuie să fiu concediată, măcar să îmi spună și mie.
Era unul din rarele momente când am fost de părere că un telefon mobil poate fi totuși util omenirii, dar din păcate eu nu posedam așa ceva. Am lăsat ceaiul și covrigii cu susan în plata Domnului. Am târât-o pe Petra până la cel mai apropiat telefon, care era de fapt în hotelul ei. În definitiv, nu doream să
sunăm de la o cabină telefonică din Piața Ortaköy.
•
Faptul că știam despre relația Petrei cu Müller l-am ținut pentru mine.
Reprezenta ultima carte pe care o aveam în mână.
•
Nu era deloc ușor să dai de producătorul turc. Mai întâi Petra vorbi cu cineva care răspunsese la telefonul din birou; aici nu avusese nevoie de ajutorul meu: se pare că era cineva care vorbea germana. Producătorul era în concediu și nu dorea să discute cu nimeni, spunea persoana respectivă, de aceea nici nu avea voie să dea nimănui numărul acestuia de mobil. Petra lăsă
furioasă receptorul în furcă și formă apoi numărul firmei cinematografice din Germania. Dură cel puțin cinci minute până când să afle de la secretară
numărul particular al producătorului. Între timp uitasem de Ayla Özdal și de toți ceilalți și mă gândeam numai la nota de plată a convorbirii telefonice.
După toate scumpirile ce au urmat crizei economice, preferam să nu știu.
Desigur că pe Petra puțin o interesau notele de plată și crizele. Nota ei de plată de la hotel și toate cheltuielile anexe erau treaba celor pe care încerca să îi contacteze acum.
Petra formă numărul dat de secretară. Se pare că acela care răspunse fu producătorul în persoană.
Fără să îi dea omului posibilitatea să spună ceva, ea îi rezumă într-un suflet articolele respective din ziar.
Știți că nu o mai văzusem de mulți ani pe Petra; mai știți și că nu a fost niciodată cea mai bună prietenă a mea. Dar pentru a înțelege că Petra voia să dea cu el de pământ, nu trebuia să o cunoști bine sau să dispui de o deosebit de bună cunoaștere a oamenilor.
Mi-am căutat un ungher în care eram apărată de vocea Petrei: baia. Mai trebuie să spun că ne găseam nu în apartamentul de lux, ci într-o cameră
obișnuită a unui hotel de lux; o cameră aranjată cu gust, de 15-20 metri pătrați.
•
VP - 43
Când convorbirea telefonică luă sfârșit și Petra bătu la ușa camerei de baie, parcursesem deja toate instrucțiunile de folosire ale cosmeticalelor aflate acolo și tocmai ajunsesem la partea cu compoziția lor chimică.
După cele relatate de ea, Herr Franz, producătorul german al filmului, îi explicase că știrile privind rezilierea contractului ei ar fi prostii. El promisese să întreprindă imediat cercetări pentru a stabili unde și pentru ce s-ar fi lansat asemenea zvonuri, după care îi va telefona Petrei.
Sinceră să fiu, mă surprinsese că Petra se mâniase brusc așa de tare. La început avusesem impresia că nu prea luase în serios povestea cu concedierea.
— Ce s-a întâmplat? am întrebat-o. Când am discutat pe terasă îți era indiferent dacă te vor lăsa pe tușă, cum de ți-ai ieșit acum așa din fire?
