Luă un plic de pe masă, pe care mi-l flutură prin fața nasului.
— Pe acesta mi l-au dat de la recepție, când am ridicat cheia, n-ai remarcat?
O văzusem cum își mușcase buzele în lift, în timp ce citise scrisoarea din plic; dar pentru că mi se mai întâmplă și mie, oricât mi-aș vârî nasul în ceva, îmi stăpânisem curiozitatea.
În locul unei explicații lungi, am spus:
— Am remarcat. Ce conține?
— Este de la firma producătoare, nici Herr Franz nu știe nimic despre el.
De aș fi știut ce fel de învârteli fac producătorii turci… Ei nu mai pot suporta prețul acestei camere. Imediat după asasinat mi s-a spus că apartamentul este prea scump, iar acum socotesc prea scumpă și camera. Vor să mă mut la un hotel ieftin, pe care mi-l indică ei. Datorită prelungirii șederi noastre la Istanbul vor crește și cheltuielile, de aceea nu mai pot să plătească un hotel de clasă…
— Grozav, am zis eu.
O să trebuiască acum să plătească și convorbirile telefonice?
M-am gândit dacă nu cumva Petra trebuia să se mute la mine, dar mă
îndoiam că ar fi o idee bună. Nu eram sigură dacă puteam să mai stau cu cineva în afară de Fofo. Cel mai bun lucru era să îi recomand Petrei hotelul cu o frumoasă perspectivă de la noi din cartier.
În timp ce așteptam telefonul producătorului german, am comandat ceai la room-service, deși eram conștiente că de acum înainte cheltuielile nu vor mai fi suportate de către firma producătoare a filmului. Nu va exista o mai bună ocazie de a o întreba pe Petra cât de avansată era relația ei cu Müller.
•
Când în cele din urmă sună telefonul, tocmai voiam să plec, pentru a fi punctuală la întâlnirea mea cu reporterii.
VP - 44
Era producătorul turc. Omul, cu toate că se afla în concediu, făcea uz de telefon, și se pare că și discuția telefonică avută de către Petra cu Germania folosise la ceva.
— One moment, spuse Petra și îmi întinse receptorul.
— Noi nu ne înțelegem, nu vorbește germana. Vorbește engleza, dar tu știi… Vorbește tu cu el și îmi explici pe urmă.
M-am prezentat. Din prima clipă mi s-a adresat ca unui chelner din Berlin, cu persoana a doua.
— Tu vei traduce?
— Da, voi traduce. Petra întreabă ce știți dumneavoastră despre știrile din ziarele de astăzi.
— Tocmai i-am explicat partenerului nostru german. Pentru a se băga în vorbă, Ayla… Artiștii procedează uneori astfel ca să iasă în față… Desigur că
Petra han^m cunoaște asta… Ayla a folosit ocazia oferită de absența mea din Istanbul. Știrile nu au nicio bază…
L-am întrerupt:
— Ayla Özdal are ceva de-a face cu compania dumneavoastră? Nu prea înțeleg ce vreți să spuneți.
— Kati abla, Ayla a fost soția mea. Petra han^m nu trebuie să se supere, voi repara greșeala.
— Asta înseamnă că fosta dumneavoastră soție a lansat acest zvon deoarece compania dumneavoastră este coproducătoare. Nu?
Pentru a ușura înțelegerea, redau în esență ceea ce a răspuns interlocutorul:
— Da, exact Nu este nicio problemă. Nu există niciun motiv pentru a intra în panică.
Mi-am mușcat buza inferioară și am privit-o pe Petra. Pesemne, aveam o mimică pur turcească, pentru că ea nu a înțeles ce aș fi vrut să îi spun.
— Astăzi Petra a primit o scrisoare de la firma dumneavoastră prin care i se cere să se mute pentru că nu mai puteți suporta costurile cu hotelul.
— Nu, nu trebuie să facă asta! Mă ocup eu de chestiune imediat ce ajung la Istanbul. Notează numărul meu de mobil. Dacă mai apar probleme, să mă
sune Petra han^m.
După ce am pus receptorul în furcă, am izbucnit în râs. Ayla Özdal reușise de o zi încoace să bage în vrie tot felul de oameni, inclusiv comisarii de la poliția criminală, care veniseră cu o teorie a conspirației, și nimănui nu îi trecuse prin cap că poate femeia, pur și simplu, născocise totul.
I-am relatat Petrei ceea ce discutasem la telefon. Când a auzit că nota de la hotel va fi achitată, s-a mai liniștit în oarecare măsură. Râse destinsă și zise:
VP - 45
— Mă gândisem eu că așa stăteau lucrurile.
— Te gândiseși la asta?
— Evident. Așa ceva se petrece peste tot în lume, în definitiv, lucrez de douăzeci de ani în lumea filmului. Mai întâi că femeia este mult prea tânără
pentru rol. Nici cel mai bun machieur nu reușește să o îmbătrânească cu treizeci de ani.