Cred că acum era absolut convins că avea în față o extraterestră. De fapt și eu eram foarte aproape de a mă considera așa.
— Fatih este șeful nostru de departament. El cunoaște scena foarte bine.
Și Kemal Güngör este redactor-șef la Kad^n^n Resmi.
— La ce v-ați referit spunând „scena”?
— Ei, la oamenii de pe scenă.
Era clar că îl călcam pe nervi, dar cu toate bunele mele cunoștințe în materie de limbă turcă și cu toată inteligența mea, pentru mine jargonul reportericesc era ieșit din comun.
— Vă referiți la interpreți de șlagăre, la regine ale frumuseții și altele asemenea?
Confirmă obosit.
— Bun. Și de ce a ajuns Mesut Mumcu în închisoare?
Reporterul de investigații, care în comparație cu celălalt cel puțin dispunea de o anume maturitate dată de vârstă, își drese glasul nu tocmai bine educat și mai luă o gură de ceai înainte de a răspunde:
— Pentru mai multe fapte penale: sechestrare, instigare la tâlhărie, instigare la crimă. Fără amnistiere i-ar fi fost cu siguranță greu. Dar de șapte luni este în libertate. Banda lui era pe punctul de a se destrăma în perioada în care era închis, dar, când a ieșit, și-a adunat iar oamenii și chiar și-a extins afacerile. În film a intrat de curând. Coproducția aceasta este primul lui film.
— Mesut Mumcu este amestecat și în afaceri cu droguri?
Nimeni nu va susține în mod serios că nu este tras de păr să suspectezi că
în spatele asasinării lui Müller s-ar afla afaceri cu droguri. Finanțarea producerii internaționale a unui film, salariile actorilor, cazarea într-unul dintre cele mai bune hoteluri ale Istanbulului… Niciodată un cunoscut mafiot cu antecedente nu își va asuma cheltuieli și eforturi atât de mari, dacă
în spatele lor nu s-ar afla o mare lovitură în materie de droguri. Și, dacă mai ai în vedere și că ecranizarea unui roman de Giacomo Donetti este încredințată unui regizor de mâna a doua, precum Kurt Müller, devenea evident că era ceva în neregulă.
— Mesut nu este direct implicat în afacerile cu droguri. De ramura droguri a organizației se ocupă fratele lui mai mic, Aksut. Ei fac parte dintr-una dintre cele mai mari familii din sud-est. Sunt șapte frați. Și bineînțeles că
mai există și frații tatălui, în principiu, tatăl lor este cel care a făcut mare familia. Maksut, fratele mai mare al lui Mesut și Aksut, este deputat în parlament. De două legislaturi. Sora lor, Yakut, este om de afaceri. Este vorba despre „Mumcular-Touristik”, ați auzit cu siguranță de ea, au hoteluri VP - 48
și sate de vacanță. Soțul lui Yakut este german, s-a circumcis și a devenit musulman. Sunt cinci ani de atunci. Neamțul este acum unul dintre cei mai proeminenți gineri ai națiunii noastre. Se zice că a venit în Turcia ca turist, a cunoscut-o pe Yakut și s-a îndrăgostit de ea de la prima întâlnire. Yakut l-a jucat pe degete. Este cu adevărat frumoasă ca o cadră. Ochi negri ca păcatul, apariție impunătoare, ten alb ca zăpada. Se opri pentru un moment, mă privi pe mine și pe colegul lui mai tânăr și adăugă: O apreciere obiectivă. A studiat în străinătate.
Și reporterul de investigații știa surprinzător de multe despre aceste personalități. L-am întrerupt:
— Și ceilalți trei frați? În familie chiar nu există oameni cu profesii normale, gospodine ori profesori?
— Unul dintre frați face parte dintre principii moștenitori ai răposatului Turgut Özal… Ce penibil, nu îmi amintesc acum numele lui. Cum îl cheamă?
Îl întrebă pe colegul mai tânăr. Acesta amestecă cu zgomot ceaiul și se schimonosi ca să arate că nici el nu și-l amintea.
La ce nume te puteai aștepta pentru un al cincilea copil, dacă părinții îi botezaseră pe ceilalți Mesut, Aksut, Maksut și Yakut? „Nu este important numele”, am vrut să spun, când brusc m-am luminat: pe mine nu mă
interesau personalitățile și înalta societate, dar mi-am amintit de un articol de ziar care nici mie nu îmi scăpase, era vorba despre fuga în străinătate a lui Turgut Mumcus.
— Nu se numește Turgut? am întrebat.
Se lovi cu palma peste cap:
— Ah, da, Turgut. Avea același prenume ca binecuvântatul Özal. S-a stabilit în America după ce a fost căutat pentru exporturi simulate, facturi false, evaziune fiscală și tot felul de alte infracțiuni. Cu siguranță că stă la Miami și se bucură de viață.
— Ăștia ne cumpără de vii și după ce ei înșiși sunt deja morți, comentă
reporterul mai tinerel.
— Deci au mai rămas doi frați. Îi știți și pe ei?
Începeam să regret că citeam doar ediția de sâmbătă a ziarelor.
El încuviință din cap:
— Un frate și o soră. Au o istorie tristă. Și tu îi știi, Cumali, se adresă el colegului mai tânăr.
— Da, sigur, zise ziaristul cu numele de Cumali.
Aș fi pariat pe orice că nu îi știa.
— Cei mai tineri, Dursun și Yeter, între ei era o diferență de vârstă de unu, doi ani. Când frații lor mai mari s-au dus la Istanbul, Dursun a rămas pe post de șef al familiei. Deși era foarte tânăr, îi semăna mult tatălui. S-a gândit VP - 49
să intre în politică și a constituit în zonă o rețea de apărători ai satelor. Se opri și vru să îmi explice ce erau apărătorii satelor: Li s-au dat arme oamenilor din sate ca să poată lupta contra teroriștilor…
— Da, știu, unii aga au înființat miliții populare cu ajutor de la stat, am spus eu.
Chiar dacă nu citeam ziarele, aflasem și eu ce însemna termenul.
— Sora mai mică a lui Dursun, Yeter, era studentă la Universitatea Diyarbakır. Se spunea că din primul an s-ar fi raliat teroriștilor din Valea Bekaa. Normal că pentru familie a fost o lovitură grea. La început au spus că
