— Ori, dacă nu Türkân Șoray, cel puțin Gülșen Bubikoğlu. Pronunțase numele sărmanei femei groaznic de greșit, dar se părea că se pricepea la starurile feminine ale filmului turcesc. Continuă: Dar Petra Vogel ca preferată a sultanului… Se încruntă. Dacă nu ați citit cartea, nu aveți de unde să știți. Handan Sultan, despre care este vorba aici, este favorita lui Mehmet al III-lea, și mama lui Ahmet I. Conform părerii multor istorici, nu există
indicii sigure referitoarea la naționalitatea lui Handan Sultan, dar Donetti afirmă că ea – ca și Safiye Sultan, mama lui Mehmet al III-lea – era venețiană.
Mare parte din lucrare zugrăvește conflictele dintre Handan și Safiye și intrigile din palat. Când la vârsta de 14 ani, prințul Ahmet urcă pe tronul padișahului, Handan preia controlul în palat și o trimite pe Safiye Sultan și aproape întreg personalul haremului în Palatul Vechi. Dar ea însăși nu trăiește suficient pentru a culege roadele lungii lupte și moare la doi ani după urcarea pe tron a fiului ei. Viața lui Handan este teribilă. Bărbatul ei, Mehmet al III-lea, este un criminal cu sânge rece, care pune să fie sugrumați 19 prinți când urcă pe tron, totuși el este mai cult decât toți padișahii anteriori. Handan luptă pentru viața ei, pe de o parte cu Safiye Sultan, pe de altă parte cu un padișah ca Mehmet al III-lea, și când spectatorul crede că a reușit, femeia moare.
La auzul cuvântului „spectatorul” am avut impresia că Yusuf chiar intrase cu adevărat în showbiz. Și că stăpânea problema. Continuă agitat: VP - 95
— Da, Handan Sultan nu era o femeie din Orient, dar în ceea ce privește intrigile la palat… Știți că ele se numesc intrigi bizantine. Mulți istorici pleacă de la ideea că de fapt curtea otomană a preluat intrigile de palat de la bizantini. Ceea ce înseamnă, în măsura în care în această lume se pot nutri intrigi… Trebuie să spun că Handan era bizantină, romană, mediteraneeană… Numiți-o cum doriți. Dar evident că nu era nemțoaică.
Aceasta nu este o lume care încorporează germani, o lume în care ei ar putea pătrunde. Spusese asta de parcă ajunsese la această constatare pe baza experienței personale. De aceea, de la început nu mi s-a părut potrivită
doamna Vogel. Însă domnul Franz a insistat.
— Un moment, cine este Franz? am întrebat.
— Partenerul nostru. Șeful de la Phoenix Filmproduktion.
— Scuzați-mă, dar la atâtea nume mă străduiesc și eu să le rețin.
— O actriță orientală, o turcoaică poate… După mine turcii sunt mai mult mediteraneeni decât orientali… Oricum, o turcoaică ar fi potrivită pentru rol.
Și deodată se susține că Handan Sultan a noastră nu ar trebui să se comporte ca o orientală, pentru că de fapt ea este venețiancă. Mă puteți urmări?
— Este ceva aici. Dacă femeia din film nu trebuie să se comporte ca în mediul ei natural… Eu nu am citit cartea, dar argumentul mi se pare de înțeles.
Cu toate acestea, îmi era greu să mi-o imaginez pe Petra ca favorită a sultanului, chiar mai greu decât să îmi imaginez că într-o zi am să mă trezesc constatând că îmi dispăruseră toate ridurile din jurul ochilor.
Veni o servitoare în uniformă, cu două cești de cafea turcească și cu câte un pahar cu apă.
— Nu am fost întrebată cum o beau, am spus eu, în timp ce cafelele erau puse pe masă. Ce impertinență!
— Ni s-a spus că o beți cu puțin zahăr, madame. Am să vă fac imediat alta.
— Faceți-o. O beau fără nimic. Fără zahăr! am spus poruncitoare ca o cadână de-a sultanului.
Fata se retrase cam îmbufnată.
— De câți ani sunteți în Turcia?
— De mult timp. Cam de treisprezece ani.
— Este clar că nu aveți probleme cu limba.
— O înveți în timp, am spus eu ca și cum nu mi s-ar fi părut important.
Judecând după privirea lui invidioasă, era la fel de sensibil ca mine când era vorba despre cunoștințele de limbă turcă. Reveni imediat la tema noastră:
VP - 96
— Domnul Franz a insistat în favoarea Petrei Vogel. Spunea că era singura interpretă care s-ar descurca cu rolul. Iar eu nu sunt un profesionist, este primul meu film.
Strânse mâna în pumn și își sprijini capul în el.
— Primul, dar nu și ultimul, am spus. În afară de asta, curând veți găsi un alt regizor și veți continua filmările cu el. Sau ar fi mai curând potrivit să
spunem că veți începe filmările?
Acum aveam pentru el mai multă compasiune decât în clipa în care aflasem că la vârsta lui se lăsase circumcis pentru a deveni musulman.
— Am cheltuit deja până acum mai mulți bani decât planificasem. S-au tărăgănat aprobările; pentru filmările în locuri ca zona haremului din palatul Topkapı am avut nevoie de aprobări speciale. A durat mai mult decât ne-am imaginat noi… Apoi decorul, costumele… Totul se scumpește. Dacă ne gândim numai la cheltuielile cu hotelul! O parte a echipei am adus-o cu avionul din Germania, închipuiți-vă, nici măcar maestrul de lumini nu este de aici. Mai voiam să participăm și la festivalul internațional de film, dar din cauza crimei filmul nu va fi terminat la timp…
Pronunțase ultima frază cu tonul pe care l-ar fi folosit dacă anunța ieșirea unui furuncul pe nasul interpretei principale. Îmi ajungeau problemele mele.
L-am întrerupt cu un gest de nerăbdare:
— Să revenim la întrebarea mea. Herr Franz a insistat ca Petra să
primească rolul principal, dar ce are a face asta cu Kurt Müller?
De data asta cafeaua mi-o aduse bulgăroaica aceea care învățase după
ureche turca de Diyarbakır. Îi mulțumii cu un zâmbet.
— Din cele relatate mie de către Herr Franz, doamna Vogel a fost cea care l-a propus pe Kurt Müller. Colaborau bine. Poate că ea a pus asta și ca o condiție. Iar Herr Franz nu a avut obiecții la adresa lui Müller, pentru că
asistenta de regie, doamna Bauer, este o tânără foarte destoinică. După
părerea mea, ea ar fi trebuit să preia regia, dar cum am mai spus, este tânără
