și fără experiență. S-a socotit că nu puteam să îi încredințăm o producție de acest calibru.
De bani avea grijă Yusuf, dar se pare că totuși cuvântul decisiv îl avea Franz.
— Ce filme mai făcuse Müller?
— Ah, lucruri absolut obișnuite. Fantezii, filme de dragoste, cam așa ceva.
Nu erau exagerat de proaste, dar niciunul dintre filmele lui nu avea ceva deosebit. Am o listă a acestor filme și casete cu înregistrări, vi le dau. El a pretins doar puțini bani, și acesta era un plus pentru el. În loc de un regizor de primă clasă, celebru și scump, noi am alcătuit o echipă de primă clasă.
Drept consultant îl avem pe profesorul Serdar Parlar, specialistul în istorie VP - 97
otomană al Universității Bosfor. Doamna Bauer este un mare talent… Într-o oarecare măsură nu i-am lăsat lui Müller nicio șansă de a nu avea succes.
— Mă înșel cumva, sau în mod normal un film nu este făcut de regizor?
— Da, așa văzute lucrurile, pentru Müller era șansa vieții lui, dar după
cum v-am mai spus, pe mâna lui nu erau lăsate prea multe. Scenariul era fixat, echipa la fel. În această situație, nici măcar un Eisenstein nu avea spațiu de manevră. Iar Müller avea suficientă experiență ca să înțeleagă cum stau lucrurile. Omul nu este chiar așa de nepriceput… eu cred… adică nu era.
— Din câte înțeleg eu, lui Müller i s-a încredințat proiectul vieții lui doar mulțumită Petrei.
— Da.
— Nu cumva situația este exact invers? În mod normal, nu regizorul caută
starul cu care vrea să lucreze? De exemplu, Fassbinder o alege totdeauna pe Hanna Schygulla.
— Dacă este suficient de celebru, și starul poate să își aleagă regizorul. Nu există o regulă fixă pentru cine pe cine alege. Franz se gândea că doamna Vogel nu voia să stea în umbra regizorului. În branșa filmelor, relațiile interumane sunt foarte complicate. Intrigile acestea…
— Dumneavoastră de ce ați intrat în această branșă?
— Am spus deja că trebuia să fac ceva și am considerat că mi s-ar potrivi producția de filme. Familia voia să îmi pună la dispoziție un capital de pornire, indiferent pentru ce fel de afacere. Ridică sprâncenele și mă privi: Dar de ce? Dumneavoastră credeți că a fi producător este ceva deosebit?
— Nu, nu asta am vrut să spun. Dar de ce tocmai acest film? Ați fi putut să
începeți cu un alt film.
— Din punct de vedere comercial era un proiect foarte promițător. Și cred că încă este. Nu își pierduse orice speranță. Apoi continuă: Pe de o parte, șansa noastră în cinematografele turce este foarte mare, știți, prințesele otomane sunt în top. Pe listele de preferințe ale beneficiarilor, romanele istorice se află permanent în frunte. Iar acest roman istoric, cartea lui Donetti, a devenit un bestseller pe plan mondial și mă gândesc că vor veni să vadă filmul cel puțin toți cei care au citit cartea. Și în momentul de față și Istanbulul este în top. În ultimul timp Istanbulul a devenit mai popular decât oricând. Doar nu este o întâmplare faptul că toți artiștii vestiți vin la Istanbul sub diverse pretexte.
— Se pare că aveți o înclinație pentru partea comercială!
— În Germania am fost consilier financiar. Aici nu lucrez în branșa mea, dar mă pricep întrucâtva la finanțare, la proiecte aducătoare de câștiguri.
Părerea mea este că miros locurile de unde se pot scoate bani.
VP - 98
Dacă te gândești că profesia de consilier financiar în Germania este o profesie respectabilă, decăderea lui Yusuf la nivelul de familist al unui clan de mafioți și producători de filme era regretabilă. Dar nu intenționam să
ascult istorioarele lui întreaga zi, cu lacrimi în ochi.
— Pardon, dar trebuie să mă duc la toaletă, am zis eu plină de respect.
Uriașul se alesese probabil cu o muștruluială de la servitoare pentru că
puțin mai înainte nu mă întrebase cum doresc cafeaua.
— Toaleta, am spus scurt și cuprinzător.
Uriașul se aplecă și întinse brațul drept înainte.
— Drept înainte, vă rog.
Mai auzisem așa ceva în casa aceasta. Mă conduse până în ușa toaletei.
Când am ieșit, stătea în hol, așteptându-mă; tocmai ștergea cu mâneca hainei una dintre oglinzi.
Când am revenit, Yusuf contempla priveliștea Bosforului și își rodea o unghie.
— S-a întâmplat ceva foarte rău, spuse el ca pentru sine. Trebuie luat totul de la început. S-au risipit o mulțime de bani. Încă nu am socotit pierderile noastre, dar… Banii au fost aruncați pe fereastră. Și continuă să fie aruncați.
— Puteți să terminați filmările, am zis eu.
Aveam senzația că mă repet ca o placă de patefon stricată.
— Am plătit avansurile și camerele de hotel… Pentru Phoenix va fi greu de suportat. Nici înainte de asta nu aveau o situație strălucită. Iar noi, noi încă mai suntem suspectați de crimă. Nu eu, cumnatul meu.
— Nu cred că Mumcu va da imediat faliment din cauza unor bani duși pe apa sâmbetei.
