— Este foarte simpatica doamnă Kati… spuse el în engleză.
La turci și la kurzi, în general la oamenii care trăiesc în Turcia, uneori ești rapid categorisit „foarte simpatic”.
VP - 93
— … Care îți va pune câteva întrebări referitoare la film.
În timp ce vorbea, se ridicase, mă mângâie pe ceafa și pe spate și dispăru împreună cu cei patru bărbați aflați permanent în spatele lui.
Acum, Yusuf și cu mine stăteam la masă, cu farfuriile goale sau aproape goale în față, și ne măsurăm din priviri în tăcere.
— Sunteți și german, nu? Sunt mulți germani care trăiesc în Turcia.
Pensionari, și alții care s-au stabilit în Alanya… În total sunt peste 50.000. Nu sunt atât de mulți ca în Mallorca, dar…
Duse la gură o bucată de brânză.
— De ce vă interesează filmul nostru? întrebă el, fără să fi înghițit brânza.
Doamne, nu se învață de mic copil să nu vorbești cu gura plină? Ce priveliște oribilă!
— Nu filmul mă interesează, ci crima, am spus eu.
— Și de ce vă interesează crima? Pot să vă întreb?
Toți cei care se întâlneau cu mine mă întrebau același lucru, dar până
acum nu găsisem un răspuns care să mă fi convins și pe mine. I-am repetat aproximativ același lucru spus și celorlalți.
— Prietena mea Petra Vogel este într-un anume fel implicată în crimă.
Implicată nu s-ar putea spune, dar este marcată de ea. Bineînțeles că vrem cu toții ca asasinul să fie prins cât mai repede.
— Da, uitați-vă numai la ce i s-a întâmplat cumnatului meu. Arestat pe neașteptate. Și asta din cauza mea.
Evident că omul avea și alte probleme, în afară de faptul că nu reușea să
învețe limba turcă.
— De ce ați intrat în afacerea cu filme?
— Pentru că mi-a plăcut. Cândva trebuia să fac și eu ceva. Sunt încă prea tânăr pentru a ieși la pensie.
— Nu asta voiam să aflu. De ce tocmai acest film?
— Phoenix Filmproduktion, partenerul nostru german, obținuse drepturile asupra cărții lui Donetti. În vremurile lor bune. Când am contactat firma, prin intermediul unui prieten, aceasta avea deja probleme financiare.
Pentru ea, proiectul reprezenta salvarea, pentru noi reprezenta intrarea asigurată în branșă. Noi aveam suficienți bani pentru a face filmul, ei aveau experiența necesară realizării unei producții bune. O combinație bună, nu?
— Ce m-a preocupat de la început, când ați investit atâtea speranțe aici…
Și când proiectul reprezenta pentru dumneavoastră intrarea, iar pentru partener salvarea… De ce un om precum Kurt Müller?
— La început numele lui Kurt Müller nu a intrat în discuție. Eu am spus: Da, exista cartea, exista autorul, exista scenariul. Domnul Franz, partenerul VP - 94
nostru, a insistat ca rolul principal să îl joace Petra Vogel. Pentru acest rol mi-aș fi imaginat o persoană mai corespunzătoare, dar…
Nu termină fraza.
— Cine? Vă gândeați la Türkân Șoray? am întrebat ironic.
— De ce nu? Ați citit cartea?
Ridică mâna și făcu un semn. Uriașul blond apăru brusc lângă noi.
— Cafea, ceru Yusuf.
Uriașul dispăru.
— Nu am citit cartea, dar știu despre ce este vorba. Povestea unei sclave aduse din Veneția și care devine preferata sultanului în palatul osmanlâilor… Dacă nu mă înșel, cartea tratează perioada când femeia este deja mai în vârstă, am spus.
— Da, exact. Când este vorba despre dama sultanului la o vârstă de mijloc, se potrivește tocmai bine Türkân Șoray.
— Türkân Șoray ar putea mai curând să joace rolul unei prințese mai coapte, am spus.
De fapt nu aveam nimic de reproșat acestui star al filmului turcesc, poreclit „Sultan”, cu ochi umezi și buze tremurânde, dar ca nemțoaică
trebuie să spun adevărul, fie el și atât de amar.
