24. O reuniune
Sir Richard Sitwell, ca în multe seri, ajunse la reuniunea de la Cerc. Trăsura îl lăsă la numărul zece de pe Rambla Santa Mónica.
Primarul, marchizul de Santa Isabel, câteva personaje de vază ale oraşului şi noul guvernator civil, pe care nu-l cunoştea încă, îl aşteptau. I-a fost prezentat guvernatorul, un bărbat în vârstă, neafectat şi spontan, şi şi-au strâns mâinile.
Ştirea zilei era pe buzele tuturor.
— Mâine, când ştirea va fi publicată în presă, nu se va vorbi în oraş despre altceva, spuse primarul.
Sitwell încercă să se alăture conversaţiei începute deja. Îi ascultă cu atenţie, pe când se instala într-unul dintre fotoliile confortabile pe care le plătise tatăl său.
Cercul Ecvestru, sub auspiciile părintelui său şi ale altor iluştri domni barcelonezi amatori de echitaţie, fusese înfiinţat la data de 26 noiembrie 1856. Acesta era cel de-al doilea sediu al său. Primul amplasament a fost pe strada San Pablo până când, datorită succesului acestei iniţiative şi a creşterii numărului de membri, după patru ani, a fost mutat pe Rambla Santa Mónica. Prietenul său, marchizul de Santa Isabel şi preşedinte al asociaţiei, era un om plin de idei şi dezvoltase activităţi sociale şi recreative.
Un chelner le servi cafea şi fursecuri.
— Şi poliţia? întrebă Ernesto Pla, reprezentant al industriei textile şi membru marcant al consiliului de conducere al asociaţiei.
— Este descumpănită şi nu ştie de unde s-o apuce.
Adevărul e că n-au multe informaţii ca să înceapă, spuse primarul.
— Să sperăm că totul va rămâne aici şi că se va da uitării întreaga poveste. La urma urmelor, e vorba de o simplă
prostituată, declară Pla.
— Am mai avut aşa ceva în ’90: trei crime oribile, foarte
— 119 —
asemănătoare cu aceasta, afirmă primarul.
— Eu aş zice identice, sublinie Sitwell.
— Vreţi să spuneţi că e vorba despre acelaşi asasin care s-a întors? După atâţia ani? întrebă guvernatorul care până
atunci păstrase tăcerea.
— Dar crimele au încetat. Au fost ucise trei prostituate şi…
afirmă Pla, fiind întrerupt de către Sitwell.
— N-a fost descoperit niciodată criminalul care le-a săvârşit.
— Credeţi că este vorba de acelaşi asasin? Că după nouă
ani a hotărât să ucidă din nou? întrebă primarul.
— Da, aşa cred. Sunt convins că această poveste este doar începutul şi că ar trebui să solicităm ajutor, îşi completă
Sitwell discursul.
— Ajutor? Din partea cui? întrebă primarul, extrem de interesat de noul element introdus în conversaţie.
— Cu mult timp în urmă, în ţara mea, la Londra, s-au comis o serie de crime identice cu acestea. Cinci prostituate au fost asasinate în două luni şi jumătate. Asasinul le tăia beregata şi apoi… în sfârşit, ceva cumplit. A fost un adevărat măcel care a înspăimântat tot oraşul. Lumea nu mai îndrăznea să iasă singură noaptea. Apoi, crimele au încetat şi, la fel ca în ’90 la Barcelona, asasinul n-a fost descoperit niciodată.
— Da, îmi amintesc cazul. Asasinului i se spunea Jack Spintecătorul, pentru că asta făcea, îşi spinteca victimele, interveni guvernatorul.
— Sugeraţi că ar exista un spintecător liber pe străzile Barcelonei? întrebă primarul, nevenindu-i să-i dea crezare lui Sitwell.
— Sunt convins.
— Aceste crime le poate săvârşi doar un străin; niciun catalan n-ar face aşa ceva, afirmă Pla, lăsându-se dus de avântul său patriotic.
— Catalan sau nu, străin sau nu, ne aflăm într-o adevărată încurcătură, continuă Sitwell.
— Şi dumneavoastră credeţi că ar trebui să cerem ajutor?
insistă primarul.
— 120 —
— Asta am spus. Cine conduce ancheta? întrebă Sitwell în cele din urmă.
— Acelaşi comisar general, în persoană, răspunse primarul.
— Un om foarte calificat. Un militar din Cuba numit direct de către ministru, completă Pla.
— De fapt, a fost cooptat în corpul poliţiei în vederea aplicării legii din septembrie 1896, continuă primarul.
