Pe vremea aceea, lumea mea se mărginea la est cu chioşcurile cu gustări şi plajele din Barceloneta; la vest cu bazilica Santa Maria del Mar şi strada Montcada; la nord cu aleea Borne, strada Comercio şi parcul Ciudadela, iar la sud cu şoseaua Layetana, Poşta, strada de la Merced şi Paseo de Colon până pe Ramblas. Acelaşi peisaj prin care s-a mişcat şi Picasso în tinereţea lui. De atunci, figura lui nu a încetat să
mă obsedeze.
— 328 —
În ceea ce îl priveşte pe Jack Spintecătorul, unii specialişti în acest criminal în serie cred că acesta a plecat în Statele Unite… Şi de ce nu la Barcelona? m-am gândit eu. Cum ar fi dacă Jack Spintecătorul şi Picasso, două personalităţi atât de fascinante şi care au trezit atâtea controverse, s-ar fi întâlnit?
Pe de altă parte, în oraşul meu exista o importantă colonie de englezi care contribuise la începuturile sale economice, culturale şi sportive. Colonia îmi oferea multe sugestii literare.
Figura detectivului Arrow mi-a permis o punte de legătură
între Picasso şi Jack. Arrow a fost un personaj istoric. Am aflat pentru prima dată despre el citind Cronica secolului XX, publicată de Casa Editorială Plaza y Janés. Într-o scurtă notă
se vorbea despre un prestigios detectiv englez care fusese angajat de poliţia din Barcelona pentru a organiza un corp de gardieni publici. Era un scurt articol de optsprezece rânduri care nu menţiona mai mult. Am devansat data sosirii lui Arrow la Barcelona şi mi-a venit ideea de a-l preface în înaintaşul celui mai renumit detectiv al tuturor timpurilor: Sherlock Holmes.
Cititorului familiarizat cu aventurile lui Sherlock Holmes nu îi vor fi scăpat aluziile la „Un studiu în roşu” şi la alte aventuri ale aceluiaşi erou. Îl invit să le descopere, pentru că
fac parte din jocul literar al acestui roman.
Ce istorie voiam să povestesc?
Anii copilăriei şi adolescenţei unui geniu, Picasso, confruntarea sa cu un monstru, Jack Spintecătorul, şi transformarea care se produce în puştiul acela ca urmare a confruntării. Această luptă între două forţe atât de puternice: un geniu al răului ajuns pe culmea artei sale şi un geniu al artei la început de carieră.
Precum şi două poveşti de dragoste. Iubirea a doi bărbaţi, pictorul şi detectivul, pentru aceeaşi femeie. Cele două
moduri diferite de a iubi.
Şi geneza unei opere ca un cumul de distrugeri: cubismul, care începe cu Les demoiselles d’Avignon, „Domnişoarele din Avinon”, cinci prostituate care ar fi putut fi victimele lui Jack Spintecătorul.
— 329 —
Probabil că mintea unui scriitor poate fi comparată cu un zăcământ în care, de-a lungul timpului, materiale diverse se sedimentează treptat în diferite straturi. În acest roman, am încercat să sap şi să pun în legătură elemente pe care le-am găsit încetul cu încetul ca să explic o istorie.
Dacă, plecând de aici, am reuşit să-i trezesc interesul cititorului şi să nu-l dezamăgesc, mă consider satisfăcut.
— 330 —
Mulţumiri
Această carte nu ar fi fost posibilă fără cercetările asupra lui Jack Spintecătorul ale Patriciei Cornwell şi fără
extraordinara sa carte Portretul unui asasin. Despre Picasso, în special cărţile lui Patrick O’Brian, Pablo Ruiz Picasso, şi a lui Pierre Cabanne, Secolul lui Picasso. În ceea ce priveşte partea de criminologie, Introducere în criminologie de Alfonso Serrano Maíllo şi Amprentele digitale de Colin Beavan. Despre cel mai renumit detectiv particular al tuturor timpurilor, Totul despre Sherlock Holmes, al Editurii Cátedra.
Alţi autori, scenarişti şi regizori ale căror lucrări au fost consultate şi cărora le sunt dator cu mulţumirile mele sunt Pilar Abeijón, M. L. Bernadac, Sally Benson, Esther Boix, P
Du Bouchet, Giulio Carlo Argan, María Ángeles Castillo, Bob Clark, Corredor-Matheos, Ricard Creus, Alexandre Cirici, Henry-Georges Clouzot, Manfred Curry, Eddie Campbell, Vicente Garrido, Alfred Hitchcock, John Hopkins, José María Huertas-Clevería, fraţii Hugues, Enric Jardí, Susana Laguna, Mario Livio, Gordon McDonnell, Alan Moore, Josep Palau i Fabre, revista Papitu, Francisco Pérez Abellán, Francisco Pérez Caballero, Carsten-Peter Warncke, Marta Povo, Stewart P. Evans, María Pilar Queralt del Hierro, Paolo Lecaldano, Frederick Malins, Claustre Rafart i Planes, Aima Reville, Rodríguez Aguilera, Franco Russoli, Albert Skira, Cinzia Tani, Jesús Urceloy, Keith Skiner, Rosa María Subirana, José Maria Valverde, Edmon Vallès, Ingo F. Walter, Billy Wilder, Thornton Wilder. Mulţumirile mele şi ziarului La Vanguardia şi revistei Historia y Vida.
În ceea ce priveşte expoziţiile, a fost minunată cea organizată de Fundaţia Miró cu titlul „Un corp fără limite”, precum şi cea de la MNAC115 dedicată lui Ramón Casas, cea 115 Siglă pentru denumirea în spaniolă a Museo Nacional de Arte Contemporráneo / Muzeul Naţional de Artă Contemporană (n.tr.).
— 331 —
de la Muzeul Granet: „Cézanne en Provence”116, la Aix-en-Provence, şi cea de la Muzeul Naţional Regina Sofia, consacrată lui Picasso.
În încheiere, dedic această carte soţiei mele Rocío, care a avut prima această idee; copiilor mei Olga şi Ángel; lui Ramón Conesa, agentul şi prietenul meu, pentru zbuciumul său dintotdeauna. Şi lui James Mason, cel mai bun Watson pe care l-am văzut vreodată.
116 În franceză în original, Cézanne în Provenţa (n.tr.).
— 332 —
— 333 —
Document Outline
bookmark0
bookmark1
bookmark2
bookmark3
bookmark4
bookmark5
bookmark6
