Prima parte a interviului fu o scurtă trecere în revistă a vieţii şi a diferitelor perioade ale operei sale. Lui Pallarés i se păru destul de convenţional. Apoi, întrebările începură să
prezinte un oarecare interes.
— În tinereţea mea am fost foarte cumpătat în folosirea culorii, spuse Picasso răspunzând la ultima întrebare.
— Sunteţi aprig din fire? Se spune că negustorul de tablouri Kahnweiler tremura când vă încruntaţi.
Întrebarea îl surprinse pe Picasso.
— Sunt aprig din fire, răspunse el, fără ocolişuri.
— Care este cel mai bun sfat care vi s-a dat?
— Mult sex şi vin roşu; mi-a recomandat medicul meu, răspunse el.
— Vi se spune pustnicul de la Mougins.
— Nu sunt sechestrat, dacă la asta vă referiţi. Un pictor are nevoie de singurătate; am învăţat asta de la tatăl meu.
— Vorbiţi-mi despre relaţia dumneavoastră cu femeile.
— Ce vreţi să vă spun? Le-am iubit pe toate.
2 Jacqueline Roque (1927-1986), ultima soţie a lui Picasso (n.tr.).
— 7 —
Răspunsul acela nu părea să o fi entuziasmat pe jurnalistă.
— Dora Maar3 v-a spus cu o anumită ocazie că poate ca artist sunteţi extraordinar, dar că, din punct de vedere moral, sunteţi vrednic de dispreţ.
— Poate că avea dreptate.
— Şi, de asemenea: „Nu ai iubit pe nimeni în viaţa ta. Nu ştii să iubeşti”.
— Aici se înşela; cum v-am spus, le-am iubit pe toate, şi pe ea foarte mult. După o scurtă tăcere, artistul adăugă: Mama mea i-a zis odată Olgăi4, prima mea soţie: „Nu cred să existe o femeie care să poată fi fericită cu fiul meu”. Poate că avea dreptate; dar asta ar trebui să o întrebăm pe Jacqueline…
dar credeam că vom vorbi despre opera mea.
Jurnalista înţelese că acea întorsătură a interviului nu era pe placul pictorului.
— Sunteţi primul pictor în viaţă care aţi expus la Luvru.
Ce senzaţie vă produce acest fapt?
— Şi am primit, de asemenea, mai multe insulte decât oricare alt pictor din istorie, conchise el glumind. Ce vreţi să
vă spun? Expoziţia a fost văzută de peste opt sute cincizeci de mii de persoane. O nebunie. Întotdeauna am pictat cum am vrut şi mă întreb dacă asta poate interesa pe atâta lume.
— Sunteţi pictorul cel mai renumit din istorie.
— Nu i-aş dori nimănui faima mea; nici celui mai aprig duşman… Mă îmbolnăveşte fizic… Mă protejez cât pot de mult… Trăiesc zi şi noapte în spatele uşilor încuiate de două
ori cu cheia. Chiar şi aşa, oamenii vin buluc, spionează până
3 Henriette Theodora Markovitch, cunoscută în lumea artistică sub numele de Dora Maar (1907-1997), artist plastic, pictoriţă, fotografă şi sculptoriţă franceză, una dintre femeile care au contat, la un moment dat, în viaţa lui Picasso, fiindu-i iubită timp de zece ani şi de la care au rămas un număr impresionant de fotografii ale artistului şi ale operelor sale, printre altele, procesul de creaţie a celebrului tablou Guernka.
(n.tr.).
4 Olga Stepanovna Koklova (1891-1955), balerină ruso-ucraineană făcând parte din compania lui Serghei Diaghilev, prima soţie a lui Picasso şi mama primului său fiu, Paul (n.tr.).
— 8 —
şi cu binoclul. E o nebunie.
— Sunteţi imens de bogat.
— De multă vreme nu mă mai interesează banii. Dar chiar şi aşa, sunt în stare să-mi amintesc cum era când nu-i aveam. Nici nu vă puteţi imagina ce înseamnă să nu-i ai.
— Să vorbim despre Domnişoarele din Avignon.
— Nu vorbesc niciodată despre tablourile mele. Despre acesta s-a scris mult.
— Dar dumneavoastră ce credeţi?
— Eu nu cred; eu pictez. Picasso înţelese că tânăra nu era dispusă să renunţe la această temă. Tabloul a rămas ascuns până în 1916, pentru că nimeni nu l-a înţeles la vremea lui.
— Şi acum, după ce a curs atâta cerneală, credeţi că îl înţelege?
