— Ce lege e asta? întrebă Sitwell, foarte interesat.
— Legea pentru combaterea anarhismului. În baza unui ordin regal din 19 septembrie a aceluiaşi an, a fost creat un corp al poliţiei judiciare la Madrid şi Barcelona, însărcinat cu descoperirea şi urmărirea delictelor săvârşite prin mijlocirea explozibililor. Acolo a fost încorporat Abel Fonte, un militar expert în represiune în insula Cuba, cum v-am spus, numit direct de către ministru. Un om foarte calificat, sublinie guvernatorul.
— Dar nu-i poliţist, interveni Sitwell.
— Acum este, afirmă guvernatorul.
— Ce propuneţi? îl întrebă primarul pe Sitwell, interesat de opiniile acestuia despre o chestiune atât de neplăcută.
Sitwell întârzie cu răspunsul, dar, când o făcu, fu categoric.
— Nu mă îndoiesc de capacitatea lui Abel Fonte, dar calcă
pe un teren pe care nu-l cunoaşte. Avem nevoie de un poliţist autentic, cineva înzestrat cu mult spirit de observaţie şi de deducţie, care să cunoască mintea criminală, căile reci şi întortocheate ale acesteia. Cineva care să considere investigaţia poliţienească drept o ştiinţă exactă şi care să
cunoască cele mai moderne metode poliţieneşti. Cineva care să nu facă speculaţii fără să deţină informaţii concrete şi care să nu socotească exaltarea minţii drept o armă de luptă
împotriva crimei, care să considere ca fiind de cea mai mare importanţă faptul de a nu lăsa ca datele inutile să ia locul celor utile; un observator capabil să facă un examen just şi sistematic a tot ce îl înconjoară.
— Şi avem o astfel de persoană? întrebă Ernesto Pla, extrem de interesat de argumentele lui Sitwell.
— 121 —
— O avem: pe Steven Arrow.
— Cum aţi spus că se numeşte? întrebă primarul.
— Steven Arrow; singurul detectiv consultant particular.
— Un detectiv consultant? Ce înseamnă asta? întrebă, uimit, guvernatorul.
— Nu ştiu. Arrow şi-a creat propria meserie.
— Dumneavoastră îl cunoaşteţi?
— Nu personal, dar îi cunosc activitatea. Arrow a fost asistentul inspectorului Abberline, de la Scotland Yard, în cazul despre care v-am vorbit în legătură cu crimele de la Londra. Un om de o inteligenţă superioară.
— Dar care n-a descoperit nimic; chiar dumneavoastră aţi spus că asasinatele acelui Jack Spintecătorul au rămas nepedepsite, adăugă primarul.
— Asta-i adevărat. Ca şi faptul că, de când a părăsit corpul poliţiştilor, a rezolvat toate cazurile la care a lucrat, vreo trei sute la număr, şi că acordă asistenţă şi colaborează cu poliţia din Londra. Să nu vă îndoiţi, domnilor: Arrow este omul nostru.
— Avem două mii opt sute patruzeci şi şapte de elemente în corpul de poliţie alcătuit din comisari, inspectori, agenţi, aspiranţi,
supraveghetori
şi
ordonanţe.
Credeţi
dumneavoastră că, dispunând de toate aceste efective, mai avem nevoie de un…? Cum l-aţi numit?… Consilier particular detectiv? spuse primarul, care nu era foarte convins de tezele lui Sitwell.
— Da, eu chiar cred.
— Nu ştiu ce părere o să aibă Abel Fonte, dar nu cred să-i facă mare plăcere că punem pe cineva peste el, interveni Ernesto Pla.
— Eu n-am spus asta. Ar fi vorba despre cineva care va colabora cu el, ca de la egal la egal, într-un caz care, aşa cum v-am spus, este de-abia la început. Asasinul, vă asigur, va ucide din nou.
— Bine, putem studia problema… dar nu-i nevoie să ne pripim, conchise primarul.
Conversaţia alunecă spre alte subiecte. Au adus în discuţie două iniţiative ale lui Sitwell, care se străduia, împreună cu
— 122 —
alţi doi amatori, să pună bazele unui club de tenis şi, în plus, altuia consacrat jocului de minge cu piciorul.
— În legătură cu primul subiect, m-am întâlnit cu nişte prieteni foarte interesaţi de acest proiect: Ernesto Witty71, Alfonso Macaya72 şi Udo Steinberg73. Am stabilit contacte şi cu Lawn Tennis Association, din Londra.
— Şi în legătură cu jocul de minge cu piciorul? întrebă
primarul, care nu credea în entuziasmul lui sir Richard pentru sporturi.
— Acest subiect este foarte avansat, domnii John şi William Parsons74 şi negustorul Hans Gamper75 sunt foarte interesaţi. La drept vorbind, ideea a fost a lui Gamper, eu doar îl sprijin.
— De unde găsiţi timp pentru atâtea iniţiative? întrebă
primarul cu admiraţie.
